Ieri mi-am dat seama că sunt o proastă. Sunt o proastă
pentru că respect regulile şi pentru asta probabil aş merita să mor. Am făcut un drum cu maşina până în Varşovia şi înapoi,
traversând România, Ungaria, Slovacia şi Polonia. Limitele de viteză sunt cam
aceleaşi peste tot: 50 km/h în localităţi, 90 km/h în afara localităţilor (cu
excepţii pentru drumuri expres) şi 130 km/h pe autostradă. Ochiometric vorbind,
doar în România şi în Polonia şoferii încălcau grav aceste limite de circulaţie
flagrant (adică cu peste 20 km/h).
O mică poveste
Am carnet de conducere din 2004, dar în ultimii cinci ani am
condus frecvent şi mult, câteodată câteva sute de km fără oprire. Sunt o
„legalistă” şi nu încalc limitele de viteză. Nu conduc chiar cu 50 km/h în
localitate, ci merg cu limita tolerată de 59 km/h. Las întotdeauna spaţiu de
manevră celor care vor să mă depăşească şi îi şi ajut semnalizând când mă pot
depăşi.
Până ieri, mă mândream cu capacitatea mea de a rezista cu
stoicism tuturor miştourilor sau nervilor altor şoferi cu care eram în maşină,
răspunzând la „calc-o şi tu, nu e radar, uite ce repede merg alţii” cu „sunt o
legalistă”. Asta pentru că în localităţi nu cred că motivul pentru care trebuie
să respecţi legea e legat de faptul că îţi iei amendă, ci de faptul că...ei
bine, în localităţi sunt locuitori. Unii dintre ei copii care aleargă bucuroşi,
alţii domni care vin pe înserate de la cârciuma din sat.
Dar ieri mi-a fost o frică teribilă pentru viaţa mea şi a
oamenilor dragi care erau în maşină cu mine. Pe drumul Oradea – Braşov am fost
depăşită, pe întuneric teribil şi pe ploi torenţiale, de sute de maşini. La
orele la care lumea din comune şi din oraşe pleca spre muncă, tiruri şi maşini
m-au depăşit peste linii continue, linii duble, semafoare, serpentine şi tot ce
o mai fi fost pe acolo. De ce? Pentru că nu era nici picior de poliţist, pentru
că dacă ar fi dat peste un localnic ei nu ar fi păţit nimic şi pentru că, nu-i
aşa?, făceau o economie de 5 minute dacă traversau localitatea cu 80 km/h şi nu
cu 59 km/h.
În nicio altă ţară nu a stat cineva la mai puţin de un metru
în spatele meu, aproape urcându-se peste mine şi dându-mi flash-uri isterice. În
nicio ţară nu mi-au trecut prin faţa ochilor atâţia posibili morţi. Şi în nicio
ţară nu am fost atât de terifiată la gândul că merit să mor pentru că sunt atât
de proastă încât să respect legea. Am ajuns istovită acasă, iar singura
satisfacţie (imaginară, e drept) a călătoriei cu maşina prin România a fost că
mi-am imaginat în permanenţă cum s-ar simţi domnii
Radu Stroe şi
Petre Tobă dacă ar fi cu mine în maşină. Mă gândesc să le transmit o invitaţie la un drum
legal cu maşina prin România.
Câteva date mari
Cele mai recente date arată că România ocupa locul 4 în
Uniunea Europeană la numărul de victime pe şosele, raportat la numărul de
locuitori (deşi bănuiesc că raportul este mai mare, datele luând în calcul
populaţia conform recensământului din 2002):
De asemenea, conform datelor Ministerului de Interne
preluate de Adevărul,
în 2012 au fost date 3.400.000 de amenzi de circulaţie dintre care doar 26% au
fost plătite. Asta în timp ce în Olanda colectarea amenzilor ajunge la 98%, iar
în Bulgaria la 68%.
Şi două scenarii
Trebuie spus de la început că pentru aceste două scenarii nu
există suficiente date oficiale, aşa că voi face nişte scenarii/aproximări pe
care le găsesc de bun simţ. Cum se pot colecta bani suplimentari la bugetul de
stat?
1. Taxa de solidaritate pentru veniturile bugetarilor care
depăşesc 4.500 lei (1.000 euro)
Premierul Ponta şi-a anunţat din nou intenţia de a aplica un
impozit suplimentar de 10% pentru bugetarii cu venituri peste 1000 euro. Cum ar
funcţiona asta? Să luăm Ministerul de Interne. În decembrie 2012, au fost plătite 881 persoane
în aparatul central şi 273 de persoane din administraţia publică. În această
listă de pe
website-ul instituţiei găsim următoarele salarii care depăşesc 4500 lei:
Sigur, odată cu reîntregirea salarială din ianuarie, vor fi
mai multe venituri nete care sar de 4500 lei, însă momentan luăm datele pe care
le avem disponibile. Din 1154 de posturi ale instituţiei, 151 (13%) ar fi
impozitate suplimentar. Ajungem aşadar la venituri suplimentare la bugetul de
stat 26.708,5 lei. Adică aproximativ 6.000 euro pe lună.
2. Aplicăm legea
Între Oradea şi Braşov am trecut prin următoarele
localităţi: Oradea, Oşorhei, Săcădat, Tileagd, Urvind, Lugaşu de Jos, Aleşd,
Tinăud, Groşi, Topa de Criş, Borod, Bucea, Negreni, Ciucea, Poieni, Huedin,
Izvoru Crişului, Păniceni, Dumbrava, Căpuşu Mic, Căpuşu Mare, Gilău, Câmpia
Turzii, Luna, Luncani, Hădăreni, Cheţani, Luduş, Cuci, Iernut, Cipău, Ogra,
Sânpaul, Ungheni, Cristeşti, Târgu Mureş, Corunca, Ceauşu de Câmpie, Vălenii,
Bălăuşeri, Ţigmandru, Nadeş, Sighişoara, Albeşti, Vânători, Saschiz, Buneşti,
Fişer, Rupea, Hoghiz, Măieruş, Rotbav, Feldioara, Braşov. 54 de localităţi.
Presupunând că prin fiecare dintre aceste localităţi ar fi sancţionat
pe zi cel puţin 1 şofer care depăşeşte viteza legală cu 10-20 km/h şi ar primi
amenda meritată de 150 lei am ajunge la:
54 localităţi x 150 lei x 30 zile = 243.000 lei/ lună
Chiar şi la un nivel de colectare de 26% al amenzilor, tot
am ajunge la 63.180 lei. Ca să nu mai spunem de mai puţine ştiri despre oameni
omorâţi pe şosele din cauza vitezei excesive.
Despre impact
Sigur, aceste scenarii sunt doar o joacă. Sunt o mică parte
din ceea ce ar trebui să fie un studiu de impact. Sigur că Ministerul de
Interne (şi mai ales la nivel central) are un procent foarte mare de salarii
bugetare care depăşesc 4.500 lei. Sigur că nu avem măsurată magnitudinea unei
tăieri suplimentare de 10%. Sigur că nu doar un şofer depăşeşte viteza legală
într-o zi în localităţi. Sigur că viteza nu este depăşită doar cu 20 km/h. Sigur
că în România nu sunt doar 54 de localităţi în care se depăşeşte viteza.
Dar este un exemplu foarte valid despre impactul respectării
legii. Şi despre lipsa unor politici bazate pe studii de impact şi pe cea mai
bună soluţie, nu pe cea mai uşor de implementat soluţie.
P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici.