Comisia Europeană ştie să facă un show pe cinste atunci când
vrea. Desigur, ca şi în cazul celebrului film, el nu prinde la oricine. Nu
toată lumea este la fel de impresionată de bau-bau-ul Comisiei. Publicul român şi
cel bulgar, încă nedezmeticite de euforia unui statut de stat membru UE obţinut
mult prea uşor, urmăresc cu sufletul la gură deznodământul unei serii ce pare a
nu se opri.
 |
| Sursa: Fabulosul Iepure Mizantrop |
Acest an este al şaselea an în care Comisia Europeană
supraveghează România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).
Şi bine face. MCV este un instrument bun, dincolo de discuţiile despre
indicatorii utilizaţi pentru măsurarea progreselor ori despre sursa datelor
colectate. Important este că în chestiunile ce ţin de aspecte fundamentale
precum o justiţie independentă sau lupta anticorupţie avem (încă) un etalon
prin care să ne evaluăm progresele.
Ce nu face bine Comisia? Păi dacă monitorizezi cinci ani un
stat, te înmoi la un moment dat şi lauzi progresele semnificative făcute (până
în 2012, Bulgaria era oaia neagră în cadrul MCV), iar după aceea începi să
observi derapaje grave din nou, înseamnă că ceva nu merge. E drept că la fel ca
în cazul Greu de ucis sau a altor
serii cu happy end, întotdeauna găseşti noi provocări pentru a relua o poveste
de succes.
Însă dacă vezi că simpla dezvoltare de coduri, legi sau
instituţii nu funcţionează, ai o problemă. Iar această obsesie pentru
reglementare nu este doar boală românească. Aş spune că ea este cu atât mai
mult o problemă europeană.
Probabil una dintre cele mai bune lecturi ale începutului de
an a fost cea despre „the Brussels Effect”. O găsiţi în The Globalist - TheGlobal Rise of a Regulatory Superstate in Europe. Pe scurt, Anu Bradford spune
că degeaba se uită lumea la cât de grave sunt problemele generate de criza din
UE. O fi Europa incapabilă să vorbească peo singură voce sau să îşi rezolve
problemele economice, însă când vine vorba de reglementare...Face o treabă
minunată şi copiii americani nu îşi mai găsesc jucăriile de plastic în Happy
Meal din cauza asta.
România însă a învăţat rapid acest joc. Şi nu e de mirare că
orice Raport din cadrul MCV va spune că România a făcut progrese – are probabil
cel mai rapid guvern în reglementare, că doar se adoptă ordonanţe, bugete şi se
fac numiri cât ai zice peşte, aşa că acele recomandări cu „să adopte”, „să
introducă” etc. s-au bifat rapid.
Problema cea mai mare este că rar lucrurile se întâmplă doar
pentru că ele sunt reglementate. Iar atâta vreme cât recomandările vor continua
să ceară încă o lege, un cod ori un document care să spună că lucrurile vor fi
frumoase...ei bine, ne vom integra foarte bine în Uniunea Europeană. Dar la fel
ca şi în cazul european, aceasta garantează cu greu lucruri precum performanţa
justiţiei sau a economiei.
