Bloggroll

Pages

doua probleme de sistem in managementul fondurilor europene

Pentru mine motivele pot fi rezumate la două elemente de sistem: nu prea ştim ce înseamnă de fapt fondurile europene şi ineficienţa generală în managementul fondurilor publice.

care-i treaba cu legea sanatatii?

Habar nu am dacă legea aceasta este bună sau proastă!

Inventarul nostalgiilor preferate

Printre îndeletnicirile mele preferate este creşterea nostalgiilor. De obicei, am grijă de ele, le inventariez cu destul de multă stricteţe, le asortez între ele şi le pieptăn frumos, de fiecare dată când se mai transformă câte una.

Despre standarde şi alţi demoni

MCV este un instrument bun, dincolo de discuţiile despre indicatorii utilizaţi pentru măsurarea progreselor ori despre sursa datelor colectate.

Achiziţiilor publice cu dragoste

Aşa sunt ele, achiziţiile publice în România. Ce ai putea dori mai mult decât o relaţie mereu surprinzătoare, mereu dinamică?

25 April 2013

ca la carte


Pe la începutul "carierei" mele de blogger, am făcut top 5 alcărţilor care m-au făcut să plâng. În continuare, rămâne unul dintre cele mai populare postări. Sigur, în general scriu despre lucruri mai tehnice şi mai puţin personale. Dar în continuare google îmi trimite oameni care caută topuri de cărţi. Mulţi, la fel de mulţi ca cei care s-au adunat în centrul vechi al Bucureştiului de Ziua Internaţională a Cărţii. Mă întreb dacă vreunul dintre ei găseşte ceea ce caută.
Sursa: Ziarul Ring

Pentru că experimentul de acum două seri, de a pune 3000 de cărţi deschise şi iluminate ca instalaţie urbană pe o stradă din Bucureşti, s-a dovedit un fiasco. Cei de la bookaholic au scris pe larg şi foarte la obiect despre asta, aşa că nu o să insist asupra a ce se întâmplă în general când dai ceva gratis în România: fie cărţi, tigăi sau mălai.

Ceea ce aş remarca însă sunt superbele imagini cu Primarul Sectorului 3 plimbându-se agale printre cărţi, răsfoind studiat o carte sau pozând printre curioşii aflaţi în zonă. Ar trebui ca asta să fie suficient pentru a nu mai fie nevoie de cuvinte în plus. M-aş bucura să ştiu că genul acesta de manifestări încurajează cititul, deşi am mai multă încredere în campanii precum cea a Sector 7:


După cum m-aş bucura să ştiu că un politician care promovează cititul este luat în calcul ca model. Însă până la a crede că ceea ce fac e „pe bune”, e suficient să mă uit în bugetul primăriei pe care dl. Negoiţă o „păstoreşte” pentru a mă uimi în faţa alocării în 2013 a fabuloasei sume de...0 lei pentru biblioteci.

P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici

18 April 2013

Constituţia României sezonul primăvară-vară 2013


Toată lumea vorbeşte despre revizuirea Constituţiei. De la politicieni până la ONG-işti, lumea se agită pentru a se încadra în ceea ce pare un termen (din nou) foarte strâns. Teoretic, până pe 15 mai, Forumul Constituţional ar trebui să transmită Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României rezultatele consultărilor pe care le derulează pe forumconstitutional2013.ro.

Aşa că într-o precipitare demnă de curăţenia de primăvară de dinainte de Paşti, lumea adună şi adună. Orice, numai să fie ceva ce poate fi transmis. Orice, pentru că altminteri experienţa ultimilor ani arată că dacă nu te încadrezi în termenul aiuritor de scurt pentru un astfel de document, vei fi lăsat în afara procesului. ONG-urile, cel puţin, şi-au învăţat lecţia. Mai bine înăuntru, pe repede-înainte, decât în afară, nu?
Ceea ce mi se pare trist este însă că, în precipitarea aceasta, cu câteva excepţii, se uită două lucruri:

1. Constituţia nu are doar o valoare de document juridic, ce fundamentează mare parte dintre relaţiile celor mai importante instituţii ale unui stat. Dimensiunea simbolică este una la fel de importantă, iar pentru această dimensiune, care ne face să spunem „sunt cetăţeanul ţării X şi am dreptul prin constituţia mea să...”, nu se face mare lucru. Sigur, Forumul Constituţional a are o pagină de internet pe care se pot transmite propuneri de revizuire a Constituţiei. Într-un formular

Ca să ştii ce drepturi vrei să îţi garanteze Constituţia, trebuie să ştii să redactezi Titluri, Articole, să indici prevederi similare din constituţiile unor state membre UE sau OECD (şi acum, zău, de ce OECD?!). Sunt adepta educării publicului şi cred că cetăţenii României sunt mai educaţi decât ne place să credem. Însă genul acesta de abordare intimidează sau, în cel mai bun caz, descurajează participarea.

2. Constituţia este într-adevăr şi rezultatul consultării cu specialiştii. Şi, evident, ar trebui luate în calcul cât mai multe opinii din zona academică, dar şi politică. Şi totuşi...Mi se pare că se ignoră, doar pentru că aceată Comisie a funcţionat pe lângă Administraţia Prezidenţială, un document mult mai aşezat decât altele: Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România. O Comisie plătită din bani publici şi care, aşadar, nu a produs doar pentru Băsescu, ci pentru noi.

Doar pentru că este scris „pentru ceilalţi” nu şterge valoarea acestui raport. Mi-aş dori să văd o discuţie similară, care pune faţă în faţă scenarii şi opţiuni pentru diversele domenii constituţionale, şi nu dezbateri sterile pe obsesiile fiecăruia, cârpeli pe articole sau mici modificări ici-colo. Ori facem curăţenie, ori nu mai facem! Pentru că în acest moment mi se pare că nu îl invocăm destul de des pe Farfuridi:

Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici

17 April 2013

Ajutooor! Nici matematica şi nici Excel-ul nu mă mai ajută să înţeleg aritmetica bugetelor

Ştiţi deja că îmi plac bugetele publice. Şi de ceva vreme mă tot străduiesc să pun în format deschis mai multe date bugetare – respectiv bugetul de stat din 2007 până acum. Dar am intrat într-un impas. Pentru că dacă iau datele puse pe website-uri (adică datele oficiale, pentru că Legea 500/2002 privind finanţele publice reglementează publicitatea acestor bugete), mie nu-mi dau adunările.

Să o luăm cu începutul. Ministerul Finanţelor Publice actualizează anual ceea ce se numeşte Clasificaţia finanţelor publice în vigoare pentru un an bugetar, aceasta fiind aprobată prin Ordinul nr.1954/16.12.2005 cu modificările şi completările ulterioare. 

În această clasificaţie există o împărţire a cheltuielilor bugetare în funcţie de natura lor economică. Mai pe scurt, dacă luăm Titlul I care se referă la Cheltuieli de personal, în aceasta sunt incluse trei categorii de cheltuieli:
  1. Cheltuieli salariale în bani
  2. Cheltuieli salarale în natură
  3. Contribuţii

Buuuun. Dacă ne uităm la domeniile pe care se cheltuiesc banii, vom avea, pentru 2013 (dar algoritmul şi dilema se regăsesc în toţi anii pe care am uitat până acum) următoarele situaţii (capturile sunt preluate din varianta de buget publicată în Monitorul Oficial, disponibilă aici):

AUTORITĂŢI PUBLICE ŞI ACŢIUNI EXTERNE


Cheltuieli de personal = Cheltuieli salariale în bani + Cheltuieli salarale în natură + Contribuţii
          3.316.715            =                2.601.547              +        40.210                               +  674.958

APĂRARE


Cheltuieli de personal = Cheltuieli salariale în bani + Cheltuieli salarale în natură + Contribuţii
          3.493.232            =                2.021.325              +        904.480                              +  567.427

SĂNĂTATE


Cheltuieli de personal = Cheltuieli salariale în bani + Cheltuieli salarale în natură + Contribuţii
          584.846            =                450.806              +                  1.387                              +  132.653

Şi aşa mai departe...Pentru toate domeniile, mai puţin două:

ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ


Cheltuieli de personal = Cheltuieli salariale în bani + Cheltuieli salarale în natură + Contribuţii
          9.304.344            =                5.734.083              +                  1.715.519                   +  1.854.742

ÎNVĂŢĂMÂNT


Cheltuieli de personal = Cheltuieli salariale în bani + Cheltuieli salarale în natură + Contribuţii
          540.851                 =                392.602                  +                  45.350                   +  102.899

Ah, mai trebuie să specific că toate aceste cifre reprezintă mii de lei. Adunând, înseamnă că, doar din pix cum ar veni, nu se ştie unde se duc:

Ordine publică şi siguranţă naţională: 10.262.311 (suma trecută pe hârtie) – 9.304.344 (suma din adunare) = 957.967 mii lei
Învăţământ: 555.596 (suma trecută pe hârtie) – 540.851 (suma din adunare) = 14.745 mii lei

E drept că a trecut ceva vreme din liceu, când făceam mate-info, după cum e posibil şi să nu le înţeleg eu pe toate, aşa că mă ajută şi pe mine cineva să înţeleg unde sunt 972.712.000 lei din bugetul de stat? Şi dacă totuşi sunt în buget şi nu e o eroare de calcul care se perpetuează pentru aceleaşi două domenii de ani de zile, de ce nu este schimbată şi clasificaţia bugetară? 


11 April 2013

cum să aduci bani la bugetul de stat şi să salvezi nişte vieţi


Ieri mi-am dat seama că sunt o proastă. Sunt o proastă pentru că respect regulile şi pentru asta probabil aş merita să mor. Am făcut un drum cu maşina până în Varşovia şi înapoi, traversând România, Ungaria, Slovacia şi Polonia. Limitele de viteză sunt cam aceleaşi peste tot: 50 km/h în localităţi, 90 km/h în afara localităţilor (cu excepţii pentru drumuri expres) şi 130 km/h pe autostradă. Ochiometric vorbind, doar în România şi în Polonia şoferii încălcau grav aceste limite de circulaţie flagrant (adică cu peste 20 km/h).
O mică poveste
Am carnet de conducere din 2004, dar în ultimii cinci ani am condus frecvent şi mult, câteodată câteva sute de km fără oprire. Sunt o „legalistă” şi nu încalc limitele de viteză. Nu conduc chiar cu 50 km/h în localitate, ci merg cu limita tolerată de 59 km/h. Las întotdeauna spaţiu de manevră celor care vor să mă depăşească şi îi şi ajut semnalizând când mă pot depăşi.
Până ieri, mă mândream cu capacitatea mea de a rezista cu stoicism tuturor miştourilor sau nervilor altor şoferi cu care eram în maşină, răspunzând la „calc-o şi tu, nu e radar, uite ce repede merg alţii” cu „sunt o legalistă”. Asta pentru că în localităţi nu cred că motivul pentru care trebuie să respecţi legea e legat de faptul că îţi iei amendă, ci de faptul că...ei bine, în localităţi sunt locuitori. Unii dintre ei copii care aleargă bucuroşi, alţii domni care vin pe înserate de la cârciuma din sat.

Dar ieri mi-a fost o frică teribilă pentru viaţa mea şi a oamenilor dragi care erau în maşină cu mine. Pe drumul Oradea – Braşov am fost depăşită, pe întuneric teribil şi pe ploi torenţiale, de sute de maşini. La orele la care lumea din comune şi din oraşe pleca spre muncă, tiruri şi maşini m-au depăşit peste linii continue, linii duble, semafoare, serpentine şi tot ce o mai fi fost pe acolo. De ce? Pentru că nu era nici picior de poliţist, pentru că dacă ar fi dat peste un localnic ei nu ar fi păţit nimic şi pentru că, nu-i aşa?, făceau o economie de 5 minute dacă traversau localitatea cu 80 km/h şi nu cu 59 km/h.
În nicio altă ţară nu a stat cineva la mai puţin de un metru în spatele meu, aproape urcându-se peste mine şi dându-mi flash-uri isterice. În nicio ţară nu mi-au trecut prin faţa ochilor atâţia posibili morţi. Şi în nicio ţară nu am fost atât de terifiată la gândul că merit să mor pentru că sunt atât de proastă încât să respect legea. Am ajuns istovită acasă, iar singura satisfacţie (imaginară, e drept) a călătoriei cu maşina prin România a fost că mi-am imaginat în permanenţă cum s-ar simţi domnii Radu Stroe şi Petre Tobă dacă ar fi cu mine în maşină. Mă gândesc să le transmit o invitaţie la un drum legal cu maşina prin România.

Câteva date mari
Cele mai recente date arată că România ocupa locul 4 în Uniunea Europeană la numărul de victime pe şosele, raportat la numărul de locuitori (deşi bănuiesc că raportul este mai mare, datele luând în calcul populaţia conform recensământului din 2002):

De asemenea, conform datelor Ministerului de Interne preluate de Adevărul, în 2012 au fost date 3.400.000 de amenzi de circulaţie dintre care doar 26% au fost plătite. Asta în timp ce în Olanda colectarea amenzilor ajunge la 98%, iar în Bulgaria la 68%.

Şi două scenarii
Trebuie spus de la început că pentru aceste două scenarii nu există suficiente date oficiale, aşa că voi face nişte scenarii/aproximări pe care le găsesc de bun simţ. Cum se pot colecta bani suplimentari la bugetul de stat?

1. Taxa de solidaritate pentru veniturile bugetarilor care depăşesc 4.500 lei (1.000 euro)
Premierul Ponta şi-a anunţat din nou intenţia de a aplica un impozit suplimentar de 10% pentru bugetarii cu venituri peste 1000 euro. Cum ar funcţiona asta? Să luăm Ministerul de Interne. În decembrie 2012, au fost plătite 881 persoane în aparatul central şi 273 de persoane din administraţia publică. În această listă de pe website-ul instituţiei găsim următoarele salarii care depăşesc 4500 lei:

Sigur, odată cu reîntregirea salarială din ianuarie, vor fi mai multe venituri nete care sar de 4500 lei, însă momentan luăm datele pe care le avem disponibile. Din 1154 de posturi ale instituţiei, 151 (13%) ar fi impozitate suplimentar. Ajungem aşadar la venituri suplimentare la bugetul de stat 26.708,5 lei. Adică aproximativ 6.000 euro pe lună.

2. Aplicăm legea
Între Oradea şi Braşov am trecut prin următoarele localităţi: Oradea, Oşorhei, Săcădat, Tileagd, Urvind, Lugaşu de Jos, Aleşd, Tinăud, Groşi, Topa de Criş, Borod, Bucea, Negreni, Ciucea, Poieni, Huedin, Izvoru Crişului, Păniceni, Dumbrava, Căpuşu Mic, Căpuşu Mare, Gilău, Câmpia Turzii, Luna, Luncani, Hădăreni, Cheţani, Luduş, Cuci, Iernut, Cipău, Ogra, Sânpaul, Ungheni, Cristeşti, Târgu Mureş, Corunca, Ceauşu de Câmpie, Vălenii, Bălăuşeri, Ţigmandru, Nadeş, Sighişoara, Albeşti, Vânători, Saschiz, Buneşti, Fişer, Rupea, Hoghiz, Măieruş, Rotbav, Feldioara, Braşov. 54 de localităţi.
Presupunând că prin fiecare dintre aceste localităţi ar fi sancţionat pe zi cel puţin 1 şofer care depăşeşte viteza legală cu 10-20 km/h şi ar primi amenda meritată de 150 lei am ajunge la:

54 localităţi x 150 lei x 30 zile = 243.000 lei/ lună

Chiar şi la un nivel de colectare de 26% al amenzilor, tot am ajunge la 63.180 lei. Ca să nu mai spunem de mai puţine ştiri despre oameni omorâţi pe şosele din cauza vitezei excesive.

Despre impact
Sigur, aceste scenarii sunt doar o joacă. Sunt o mică parte din ceea ce ar trebui să fie un studiu de impact. Sigur că Ministerul de Interne (şi mai ales la nivel central) are un procent foarte mare de salarii bugetare care depăşesc 4.500 lei. Sigur că nu avem măsurată magnitudinea unei tăieri suplimentare de 10%. Sigur că nu doar un şofer depăşeşte viteza legală într-o zi în localităţi. Sigur că viteza nu este depăşită doar cu 20 km/h. Sigur că în România nu sunt doar 54 de localităţi în care se depăşeşte viteza.

Dar este un exemplu foarte valid despre impactul respectării legii. Şi despre lipsa unor politici bazate pe studii de impact şi pe cea mai bună soluţie, nu pe cea mai uşor de implementat soluţie. 

P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici

4 April 2013

vremea participării


Sursa: Pentru Apa Curata si Contra Fracturare Hidraulica

Astăzi ar trebui ca în 26 de oraşe din ţară şi din străinătate să aibă loc un protest împotriva explorării şi exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică. În descrierea evenimentului de pe Facebook, organizatorii afirmă că: „Ne-am prins deja că democraţie nu înseamnă punerea unei ştampile din 4 în patru ani. Ci implicare reală a opiniei publice în procesul de luare a deciziilor importante.”

Sursa: Asociaţia Vira
Până la a vedea dacă evenimentele programate pentru această după-amiază vor strânge mulţimile anticipate, ploaia de afară şi faptul că în Bârlad, locul în care au început protestele şi unde mii de oameni s-au adunat până acum la fiecare eveniment de acest tip, nu s-a dat autorizaţia pentru protest, aduce o umbră de îndoială cu privire la participarea unor mase semnificative de cetăţeni.

Aş vrea să fiu contrazisă de ce se va întâmpla astăzi, mai ales că nu este vorba despre un subiect foarte popular pe agenda publică. După cum mi-aş dori şi ca participarea cetăţenilor, indiferent de subiect, să aibă loc şi altfel decât în faţa buletinului de vot. Însă scepticismul meu nu este doar frustrarea ONG-istului care şi-ar dori mai mulţi cetăţeni implicaţi.

Chris Worman îmi atrăgea atenţia asupra unui recent Eurobarometru, publicat în martie 2013, pe tema implicării europenilor în democraţia participativă.  Acesta analizează atât participarea efectivă a cetăţenilor din statele membre, cât şi măsura în care aceştia cred că pot influenţa procesul decizional prin acţiunile lor sau ale ONG-urilor.

În ceea ce priveşte ONG-urile şi asociaţiile, românii sunt cetăţenii europeni care cred în cea mai mare măsură că nu au nevoie de acestea pentru că au alte căi pentru a influenţa procesul decizional, 55% susţinând acest lucru:

Cu toate acestea, românii sunt printre cei mai încrezători dintre europeni cu privire la faptul că ONG-urile pot influenţa procesul decizional de la nivel local şi naţional:


Cât priveşte felul în care cetăţenii pot influenţa procesul decizional, votul în alegeri pare sfânt: 81% dintre români cred că votul în alegerile locale este eficient, în timp ce 75% au aceeaşi opinie despre votul lor în alegerile naţionale:

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre alte instrumente de participare, responsabilizarea aleşilor părând a se limita la instrumentul votului – doar 25% dintre respondenţi şi-au exprimat opiniile pe teme de interes public cu aleşii lor locali, procentul în cazul reprezentanţilor naţionali fiind şi mai scăzut (8%) şi infim în cazul europarlamentarilor (4%):

Concluzia? Aştept să fiu surprinsă astăzi şi sper ca participarea să se manifeste şi altfel decât prin vot. Protestul este un început bun, dar nu suficient. Cel puţin nu pentru mine. Azi mi-am propus să îmi adun toţi prietenii care locuiesc în sectorul 3 şi să cerem dezbatere pe bugetul local. O să vă povestesc cum a fost :)