Bloggroll

Pages

4 June 2013

de ce Turcia nu este un exemplu

Sursa: Occupy Gezi
În ultimele zile mi-este plin wall-ul de articole, imagini şi filmuleţe care relatează ce se întâmplă în Turcia. Şi peste toate tronează un aer de admiraţie amestecat cu un entuziasm care trădează o îmbufnare (mai mult sau mai puţin) tăcută. Ca şi cum revolta oamenilor aceia ar fi revolta noastră, ca şi cum lupta lor ar compensa capacitatea noastră scăzută de a lupta asemenea lor pentru lucruri în care credem. Mai trist însă este faptul că în această euforie a lui „ah, se întâmplă ceva!”, asemănătoare întru câtva cu curiozitatea morbidă a oamenilor adunaţi ciorchine la câte un accident, se uită sau se ignoră aspecte şi nuanţe.

Este motivul pentru care avem parte de emisiuni unde se fac comparaţii forţate între Piaţa Universităţii şi ce se întâmplă în Turcia, după cum avem parte şi de sentimentul că trusturile media care fac asta „confiscă” revolta din Turcia pentru a-și justifica ei legitimitatea de “singuri împotriva tuturor”. La fel cum unele figuri, media şi politicienii au dat sentimentul confiscării Pieţei Universităţii, de îmi era şi ruşine să spun că am fost pe-acolo în ianuarie anul trecut.

Este motivul pentru care nu ne uităm dincolo de un fapt reprobabil - un guvern care nu respectă un drept fundamental la nemulțumire și alege să reprime violent pe cei ce și-l manifestă nu legitimează neapărat cererile celor nemulțumiți și nici faptele unora dintre ei. Învăluiți în mantia de solidaritate cu niște oameni pe care cel mai probabil nu-i înțelegem (diferențele culturale sunt uriașe, chiar dacă avem cu toții twitter și iphone), uităm să privim mai cu atenție.
Sursa: Facebook
Este motivul pentru care ne imaginăm că Poporul în revolta lui are suficientă putere cât să înlăture ceva rău, tiranic și opresiv cu ceva mai bun. Oare? Noi suntem ultimii care ar trebui să uite că din revolta maselor se pot naște uneori monștri poate la fel de perverși și greu de combătut. Uitați-vă cu atenția la imaginea asta. Masa aceea de oameni e formată și din astfel de personaje. Nu înseamnă că e mai puțin frumoasă solidaritatea oamenilor. Ci doar că, din păcate, există și griuri.

Sursa: Facebook
Este motivul pentru care noi înșine, sub tristețea unei neputințe a statului modern de a-și respecta iluzia de cel mai bun dintre statele posibile, riscăm să susținem confiscarea unei demers legitim. Transformarea evenimentelor din Turcia în simbolul revoltei anti-capitaliste este cel puțin o ipocrizie. Vorba unui comentator de pe facebook, or vrea ei abolirea proprietății private, dar încearcă să le iei iphone-urile și atunci o să vezi libertarianismul la apogeul lui.

Or fi gânduri scrise la frustrare, însă mă întristează și mă înfurie un gând: până și printre unii oameni minunați de pe lângă mine apare această euforie a lui “uite că în alte părți se poate”. Ca și cum toți anii de frustrare ai fraților și surorilor întru ONG-ism ar avea dintr-odată o luminiță la capătul tunelului. Ca și cum munca noastră ar fi răsplătită de cei care, la mii de kilometri distanță și la și mai mulți mii de kilometri distanță culturală (nu e peiorativ, ci realist; culturile sunt diferite) ne-ar fi împlinit visul de a avea suporteri pentru cauzele noastre (ecologia, democrația etc).

Aștept să văd că o astfel de vară poate provoca schimbări semnificative. Deocamdată, uitându-mă la primăveri și ierni, văd că nu există soluții bruște care chiar să funcționeze. Iar vina pentru o oală aflată sub presiune nu e niciodată doar a capacului. Ci și a focului, a mâinii care îl putea da mai încet sau a celui care a pus capacul.

7 comments :

de ce Turcia este un exemplu: http://www.hurriyetdailynews.com/turkeys-apolitical-youth-turns-activist-thanks-to-pm-erdogan.aspx?pageID=449&nID=48135&NewsCatID=412

Confiscatorii de proteste vor exista intotdeauna. Ii avem si noi in Romania la fiecare protest mai amplu.

Este mai mult decat clar ca oamenii care au inceput protestul pasnic se diferentiaza mult de cel al protestatarului de azi. Imaginile cu copii de 12-15 ani aruncand cu pietre nu pot spune decat ca nu este o revolta intru cu totul ideologica.

Insa eu sunt unul dintre cei care spune "cand om lupta si noi ca ei...". Cred ca in Romania nu mai exista proteste fara bani. Exceptand pe cele mici - am fost si la ICR si la Victoriei si nu cred ca era cineva platit acolo.

Insa ce trebuie inteles este imaginea lui Ataturk in Turcia. Cam pentru orice turc (religios sau nu) dupa profetul Mohammed nu exista decat Ataturk (nu garantez pentru generatia facebook, insa).
Ii admir pe turci ca idolatrizeaza un om care a promovat democratia (chiar daca cu forta), a transformat o societate islamica intr-una bazata pe drepturi naturale, libertate si o orientare spre valorile vestului. Pot sa zic ca am o oaresce cultura turca, am rude in Turcia, m-am uitat la tv in anii '90. Ataturk este semi-zeu.

Noi, romanii, ce suntem? pe cine idolatrizam? Ceausescu, Iliescu, Basescu, Tepes?. De ce nu il celebreaza tara asta pe Carol I?

Posibil sa ma insel, sa nu cunosc adevarul, insa chiar si netinand cont de ce se intampla in Turcia, ma intristeaza viitorul romanilor si starea societatii sale.

This comment has been removed by the author.

M-am cam pierdut in vorbe :)
Legat de sentimentele turcilor fata de Ataturk, cred ca le este scris in sange ca nu vor fi ingenunchiati, ca au drepturi, ca au voie sa se exprime. Si ca astea se datoreaza lui Ataturk.

La fiecare protest la care am mers erau multi oameni care se fereau de camerele de filmat, ca ar putea sa aiba probleme s.a.m.d.

Oamenilor le este frica sa se exprime in Romania. Ce e trist e ca nu realizeaza ce dau la schimb pentru siguranta unui loc de munca sau al altui lucru material.

Pentru locuri de munca sau de foame se iese in strada, pentru stat de drept, pentru anti-coruptie, pentru mediu, pentru libertate mai putin.

Si asta, din cauza ca probabil suntem pe prima treapta din piramida lui Maslow.

@Taner: De acord cu tine, mai ales în ceea ce priveşte "poziţionarea României" în raport cu piramida lui Maslow. Cât despre imaginea lui Ataturk în cultura civică, nu mă pricep atât de bine la subiect,tocmai de aceea îţi mulţumesc pentru perspectiva interesantă!

@Paul: Nu am spus că nu e de admirat ce fac oamenii aceia (mai ales cei care fac asta din convingere, pentru ţeluri măreţe şi de o manieră cât se poate de "civică"). Mă enervează însă: 1. comparaţiile cu România (şi mai ales cu Piaţa Universităţii); 2- faptul că o parte semnificativă a celor care nu au făcut un gest civic aici, în curtea lor, privesc cu admiraţie la ceva pufnind un "uite că se poate"; şi 3. o parte din societatea civilă organizată care, deşi ştie foarte bine că schimbările reale se produc în timp, cu muncă multă şi grea, privesc cu admiraţie la soluţia protestului ca fiind eliberatoare şi sustenabilă...

Am câteva observații critice la ce ai scris:
1. Orice revoltă față de un guvern opresiv, oriunde ar avea loc, ar trebui să fie și revolta noastră, oriunde ne-am afla. Asta înseamnă să fii cetățean în secolul XXI.
2. Diferențe culturale între noi și ei există, evident, dar nu sunt atât de radicale încât să nu putem înțelege ce se întâmplă acolo și să nu putem sprijini (sau nu) protestele. Avem suficiente lucruri în comun cu ei încât să putem pricepe de ce-au ieșit atâția în stradă.
3. Anti-capitaliștii sunt doar o parte dintre protestatari, alături de naționaliști, liberali, kurzi, aleviți etc. Mai informează-te.
4. Poți fi anti-capitalist fără să ceri abolirea proprietății private. Te poți opune capitalismului așa cum se prezintă el azi, și nu neapărat proprietății private în sine.
5. Apropo de proprietatea privată, cei care cer abolirea ei nu se referă la iPhone-uri și alte bunuri personale de acest tip, ci la „mijloacele de producție”. Ca absolventă de Științe Politice, ar fi trebuit să știi asta (și alte câteva chestii a căror necunoaștere o trădează rândurile tale).
6. Faptul că printre protestatari se regăsesc și indivizi mai puțin onorabili (ca în orice mișcare socială) nu anulează legitimitatea protestelor.
7. Faptul că unii indivizi mai puțin onorabili încearcă să profite de pe urma protestelor (ca în cazul mai tuturor mișcarilor sociale) nu anulează legitimitatea acestora.
8. Poți fi alături de protestatarii turci și să te preocupi și de problemele de la tine din țară. Nimeni nu e atât de ocupat.