Între 19 tab-uri deschise în Chrome, 3 word-uri şi 2
excel-uri, m-am oprit pentru o clipă pentru că feed-ul meu de Facebook mă tot
anunţă că ONU ar vrea ca azi să fie Ziua Internaţională a Fericirii...
Ştiu, fericirea e de cele mai multe ori un lucru mărunt.
Însă tot de cele mai multe ori, fericirea se măsoară în termeni mai largi. Iar a
spune că ne putem găsi fericirea rupţi de ce se întâmplă la nivelul mai larg al
ţării, societăţii sau comunităţii în care trăim este, în cel mai bun caz, un
semn de optimism feroce.
Fără a-mi propune să răspund la subtilităţi pe care doar
nişte greci rafinaţi sau nişte sociologi le-ar putea analiza cu atenţia
cuvenită, azi m-am pus pe cotrobăit prin seturi de date care măsoară fericirea
(sau părţi ale ei).
1. (ne)fericirea ca prosperitate
În fiecare an, Legatum Institute îşi publică celebrul
Prosperity Index.
Index-ul este bazat pe un studiu care acoperă 142 de ţări (adică 96% din
populaţia globului) şi analizează 89 de indicatori din 8 categorii, precum
educaţia, guvernarea sau libertatea individuală. PIB-ul, şomajul sau creşterea
economică sunt luate în calcul, dar toată ideea studiului este să ia în calcul
nu doar aceste cifre „reci” şi să se uite la alţi indicatori mai subtili care,
împreună, duc la o imagine despre ce înseamnă prosperitatea sau bunăstarea unei
ţări. Din aceste perspective, România este o ţară nefericită. La nivel global, suntem pe locul 60, iar dintre ţările
Uniunii Europene suntem la distanţă considerabilă de penultima clasată, Grecia
(locul 49). Iar în ultimii 4 ani am scăzut în acest
indice în mod constant, de la locul 48 pe care îl ocupam în 2009.
2. (ne)fericirea ca percepţie
Un alt studiu realizat anual şi care surprinde diverse
instanţe care dau măsura fericirii sau nefericirii românilor este World Poll alGallup. Cum se percepeau românii în 2012? Pe lângă procentul foarte scăzut de oameni fericiţi cu
standardul de viaţă (36%, în scădere faţă de anul precedent), pesimismul în
legătură cu creşterea standardului de viaţă este dezolant – doar 14% dintre
români cred că vor avea o viaţă mai bună în perioada următoare. Cât priveşte
tristeţea, ei bine, românii sunt pe locul 8 la nivel global în experimentarea
acestui sentiment. Mai trişti ca noi s-au declarat doar oamenii din: Iran,
Siria, Armenia, Irak, Italia, Egipt, Portugalia şi Togo.
********
Ce este de făcut? Cine este vinovat? Ar fi greu să da
eu un răspuns la o întrebare atât de mare. Însă îmi permit să trag două
concluzii. Este greu să ne imaginăm că fericirea noastră individuală (cel puţin
aceea completă, sustenabilă) poate exista pe termen mediu şi lung în absenţa
unei fericiri mai largi, sociale şi uităm prea des să facem legătura între
decizii şi întâmplări de acolo, de sus, de la nivel guvernamental, şi ce ni se
întâmplă jos, în imediat, la nivel individual.
0 comments :
Post a Comment