Un şut la bună distanţă de poarta Angliei a unuia dintre
jucătorii Ucrainei a fost calificat de comentatorul TVR-ului ca fiind „modest”.
Printre eleganţe, ironii şi metafore de comentatori sportivi, m-a izbit
cuvântul acesta: modest. L-aş pune etichetă pe aşa de multe lucruri ce
populează dezbaterea publică a zilelor acestea!
În ultimele zile, printre scandaluri imediate şi o viaţă
cultural-sportivă intensă, au fost tratate modest în spaţiul public trei
evenimente extrem de importante: eforturile din ce în ce mai mari de combaterea
a traficului de fiinţe umane, Summit-ul liderilor G20 şi Conferinţa
ONU privind dezvoltarea sustenabilă RIO+20.
a fost odată un vis
frumos [un vis frumos] cu un băiat şi-o fată
Ieri, pe 19 iunie, era lansat la Washington Trafficking in
Persons Report 2012, probabil una dintre cele mai atente evaluări a stării ţărilor
în ceea ce priveşte combaterea traficului de fiinţe umane. Asta pentru că
evaluează cea mai la îndemână măsură de combatere a fenomenului: capacitatea
guvernelor de a răspunde acestei crime. Raportul ia în calcul măsura în care
guvernele ating standardele minime privind combaterea traficului de carne vie,
aşa cum apar ele şi în Protocolul de la Palermo.
Metodologia clasifică ţările în mai multe „straturi” (tier).
România se află în stratul 2, în care se află ţările ale căror guverne nu ating
standardele minimale, dar „fac eforturi semnificative” pentru a ajunge acolo. E
de remarcat că România face aceste eforturi de cel puţin 7 ani de când se
realizează evaluarea, aflându-se tot acolo.
În 2012, ne aflăm la un nivel similar cu ţări precum
Albania, Bosnia Herţegovina, Kosovo, Serbia, Ucraina, dar şi Bulgaria (pfiu!?).
N-am scăpat însă de nou-identificatul exemplu de „aşa da!”, Polonia fiind în
stratul superior (şi cel mai înalt). Tot acolo se găsesc şi Croaţia sau
Macedonia...Mergând mai în detaliu,
se confirmă că avem de toate: de la femei, copii şi bărbaţi supuşi muncii
forţate până la femei şi copii victime ale traficului sexual (procentul
copiilor fiind estimat la aproximativ o treime din totalul traficului de carne
vie).
Raportul pe indicatori confirmă eforturile de atingere a
standardelor minime, mai ales prin instrumentarea cazurilor de trafic de fiinţe
vii (unul dintre cele mai ridicate din Europa) şi prin eforturi „creative” de
prevenire a traficului de persoane. Probleme extrem de mari par să rămână la
nivelul serviciilor oferite victimelor traficului de carne vie (măsurile de
austeritate afectând atât serviciile de stat, cât şi pe cele oferite de ONG-uri),
sporind astfel riscul de re-intrare acestora în lanţul de trafic.
Mai grav este faptul că guvernul a raportat doar două cazuri
de angajaţi guvernamentali investigați pentru infracțiuni de trafic de
persoane. Măcar la eforturi de prevenire am avut ce raporta. Altminteri, eu mă
bucur să văd că Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP) a
fost atât de inspirată de Loverboy încât
să lanseze campania Prietenul tău poate fi un „Loverboy”!.
Astfel stau și eu liniștită că în materie de apariții cinematografice
website-ul ANITP este mai actualizat, dat fiind că pe partea de analiză şi
statistici privind victimele cele mai recente date sunt pentru semestrul I din
2011...
să fie strategie!
Şi a fost strategie. Tot ieri, pe 19 iunie, Comisia
Europeană a adoptat Strategia UE pentru eradicarea traficului de fiinţe umane (2012-2016),
care propune „măsuri concrete şi practice” prin cinci priorităţi:
1. Întărirea
identificării, protecţiei şi asistenţei victimelor, cu o emfază specială asupra
copiilor.
2. Creşterea
prevenţiei în traficul de persoane, inclusiv prin reducerea cererii
3. Intensificarea investigării
traficanţilor
4. Îmbunătăţirea
coordonării, cooperării şi coerenţei în UE,cu organizaţiile internaţionale şi
cu state terţe, inclusiv cu societatea civilă şi sectorul privat
5. Creşterea
cunoaşterii şi răspunsuri eficiente la direcţiile noi identificate în traficul
de fiinţe umane
Strategia mai trebuie discutată în Parlamentul European şi
în Consiliu, însă de principiu ar trebui să fie aplicată cât de curând,
propunându-şi o primă evaluare a progreselor în 2014.
Buun...de ce contează pentru România? Prima răutate care îmi
vine în minte ar fi aceea că acum ştim şi noi cu ce să umplem paginile noii Strategii naționale împotriva traficului depersoane pentru perioada 2012-2016. Documentul a fost pus tot ieri pe website-ul MAI şi mie îmi place tare mult să observ că
obiectivele Strategiei arată, evident, o poziţie foarte comună cu cea a UE:
1. Dinamizarea activităţilor de prevenire şi a participării
societăţii civile la derularea acestora
2. Îmbunătăţirea calităţii protecţiei şi asistenţei acordate
victimelor traficului de persoane în vederea reintegrării sociale
3. Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale de investigare a
infracţiunilor de trafic de persoane, cu precădere a cazurilor de trafic de
minori, precum şi urmărirea profitului infracţional de către organele de
urmărire penală
4. Creşterea capacităţii de colectare şi analiză a datelor
privind traficul de persoane
5. Optimizarea şi extinderea procesului de cooperare
interinstituţională şi internaţională pentru susţinerea implementării
strategiei naţionale împotriva traficului de persoane
Acum...eu cred că e perfect în regulă să avem obiective
comune cu cele ale UE, însă ce nu înţeleg este de ce dacă majoritatea statelor
membre sunt în stratul 1 mai sus descris, iar noi în al doilea, nu avem şi
nişte obiective specifice care să ne ajute să atingem standardele propuse de
strategie (punctul A) din punctul C în care ne aflăm noi şi nu din punctul B al
altor state...
Iar în punctul nostru C corupţia este o mare problemă,
intrinsec legată de suspiciuni de implicare a poliţiştilor sau a altor oficiali
publici în traficul de carne vie, după cum subliniază Raportul publicat nu mai târziu de 25 mai anul acesta de către Consiliul Europei în urma
misiunii de evaluare GRETA în România. Ori Strategia propusă răspunde la asta
cu un minunat: „societatea suportând, în acelaşi timp, influenţe negative generate
de amplificarea fenomenului corupţiei”.
În punctul nostru C, combaterea traficului de fiinţe umane trebuie
să fie strâns legat de eforturile de aderare la spaţiul Schengen. Iar dacă noua
Strategie nu propune nimic în privinţa asta şi nici nu sesizează vreo corelaţie
între vămi şi exporturile masive de carne vie din România, nu-i problemă. Că
îşi face griji Interpolul. Care uite ce zice în cel mai recent raport privindtraficul de persoane în UE (septembrie 2011): „Given the size of the Roma communities in Bulgaria and
Romania, the proposed accession of these countries to the Schengen Zone may
prompt a further increase in THB by Roma organised crime groups.”
în loc de concluzie
Ştiu că problemele noastre sunt importante şi de tratat cu
maximă seriozitate. Dar zilele acestea la nivel european şi internaţional se poartă
discuţii mari, ale căror concluzii şi rezoluţii ne vor fi iar transpuse în
documentele şi strategiile naţionale în bloc, eventual sub sintagma „poziţia
comună a UE”. Iar acest copy-paste din strategii pe care ne-am obişnuit să le
înghiţim nerumegate mi se pare mai trist decât orice altă formă de plagiat. Să-mi
fie cu iertare, dar îmi vine în minte minutul 90+1 în care Yarmolenko încearcă
un şut pretenţios, uitând că poarta este a marii echipe a Angliei.
P.S. Pentru că nu mai am alte metafore fotbalistice la
îndemână acum, îmi propun să revin pe larg pe tema G20 şi RIO+20 în episoadele
următoare :)
0 comments :
Post a Comment