inventarul nostalgiilor preferate

Printre îndeletnicirile mele preferate este creşterea nostalgiilor. De obicei, am grijă de ele, le inventariez cu destul de multă stricteţe, le asortez între ele şi le pieptăn frumos, de fiecare dată când se mai transformă câte una. Criteriul după care le scot din vitrină este de cele mai multe ori subiectiv, la rândul său, chiar dacă din când în când joaca preferată devine şi mai interesantă cu câte un criteriu raţional şi fix. Astăzi le-am aşezat astfel încât să reiasă epoca preferată. Cu un mic imbold din partea unui Midnight in Paris, mi-am zis că îmi pot asuma clişeul preferinţei pentru boema anilor ’20, căci tare bine o zice criticul de la The New Yorker despre Parisul lui Woody Allen: “Yes, these are clichés, but they’ve become clichés because this is the most beautiful place on earth."

În nostalgia mea:

Sursa: forgottenantiquities.tumblr.com

• Aş vrea să-i întâlnesc pe – Henry şi June Miller, dar doar pentru a avea intrare la Anaïs Nin
• M-aş plimba – evident, prin Paris, fie el mare sau mic, cu gândul la Le Corbusier şi la faptul că în materie de construcţii, există doar două opţiuni: arhitectura sau revoluţia
• Aş avea nostalgia – Crailor de Curtea Veche, visând la alte timpuri şi mai boeme
• M-aş enerva – pe Eliade când aş citi Romanul adolescentului miop. Ce, doar el să se supere pe Papini?!
• M-aş juca – de-a Les Enfants Terribles pentru că nimeni nu ştie mai bine decât Cocteau că atunci când te dezveţi “de exerciţiul care constă în a te proiecta în afara ta” poţi numi distracţie şi etapa nouă prin care te scufunzi în tine însăţi
• Aş analiza cu atenţie – cât din Goana după aur a lui Chaplin îl face pe Brecht să concluzioneze că “un om=un om” chiar dacă el devine un soldat perfect
• Aş dormi – cu Chanel No. 5, ce altceva?
• Mi-aş găsi o scuză în – Falling in love again şi într-o Lola interpretată de Marlene Dietrich
• Aş privi – Un Chien Andalou, şi nu doar pentru combinaţia de Buñuel şi Dalí, ci mai ales pentru visare
• M-ar fascina – o lume în care la distanţă de 13 zile mor Lenin şi Woodrow Wilson, dar aş pune asta pe marginea faptului că Einstein descoperise deja teoria relativităţii
• Aş visa la – rochiile lui Isabel Jeans din Easy Virtue al lui Hitchcock
• Aş dansa – pe Duke Ellington, la o petrecere de-ale lui Gatsby, of course…
• Aş surâde – citind în Bilete de papagal despre mijloacele morale de a scăpa de concurenţii comerciali sau intelectuali: când cineva îţi laudă adversarul, trebuie “să taci, să asculţi şi să surâzi indirect”. E însă important “să ţi se ghicescă surîsul, ca într’o bancnotă valoarea în lei, prin transparenţă” (nr. 337/1929).
• Aş pleca – într-o călătorie cu trans-siberianul, căci în acei ani încă ar mai fi timp de ceva libertate şi de trimis scrisori 

Într-un final, m-aş emoţiona – clişeic, la Zavaidoc:

Posted in: a (re)citi , a (re)vedea , bucuresti , cochetarii , in jur , leapsa , locuri , nostalgie , oameni , paris , plai