Îmi place
Festivalul Enescu. Îmi place şi că, faţă de acum câţiva ani, când puteai să îţi cumperi bilete şi în seara concertului, acum abia am reuşit să mai găsesc
locuri la unele spectacole cu mai mult de o lună înainte de a avea loc.
Aseară am fost la
primul dintre ele, al Ensemble Orchestral de Paris. Mă pregătisem să fiu impresionată de
Henri Dutilleux cu al său Mystère de
l’instant, din cauza titlului şi a faptului că este vărsător. Am fost însă
răvăşită de ce s-a întâmplat după pauză, la Simfonia nr. 4 "Los
Angeles" a lui Arvo Pärt.
 |
| Sursa: www.sxc.hu |
Estonianul Arvo Pärt are o poveste de viaţă interesantă (după
nişte conflicte cu autorităţile sovietice, a emigrat în 1980 la Viena), însă
cum pare a fi introdus mai curând la categoria „muzică sacră”, o simfonie despre
o lume mai bună a unui om catalogat drept „A mystic in La La Land” părea cel puţin ciudată.
o poveste
Simfonia „Los
Angeles” a avut premiera în 2009 şi îi este dedicată oligarhului rus Mikhail Khodorkovsky, pe vremea când era întemniţat în Krasnokamensk,
situl ce găzduieşte cea mai mare mină de uraniu a Rusiei. De altfel, avea
reputaţia unui loc din care prizonierii nu se mai întorc, pentru că erau
utilizaţi la muncile din mină.
Khodorkovsky era
în 2004 cel mai bogat om din Rusia, însă acest lucru nu l-a salvat de la a fi
arestat şi condamnat pentru fraudă, stârnind un val de acuze privind
influenţele politice din procesul lui. Într-o oarecare măsură, şi pentru că Khodorkovsky s-a implicat înainte
de arest în politică.
Ce mi se pare mai
interesant este că omul nostru are o viziune foarte neobişnuită asupra Rusiei,
care, cel puţin la nivel declarativ, pare a milita pentru politici sociale,
investiţii străine, lupta împotriva corupţiei, business bazat pe
responsabilitate socială. Mie mi-a plăcut la nebunie analiza lui din A Time and a Place for Russia, apărută în New York Times.
 |
| www.sxc.hu |
Dincolo de asta, el
şi susţinătorii lui sunt extrem de prezenţi şi bine organizaţi în on-line, prin
Khodorkovsky & Lebedev Communications Center,
o platformă care adună, pe lângă istoricul şi analizele proceselor, tot felul
de articole pe marginea filozofiei lui Khodorkovsky despre societatea rusă, dar şi o colecţie impresionantă
de declaraţii ale susţinătorilor lui – de la Amnesty International până la Elie
Wiesel sau Mario Vargas Llosa.
Iar Arvo Pärt îi
dedică o simfonie, una atât de contradictorie şi de frumoasă încât pe mine m-a
făcut să simt aerul rece de Siberia, acolo, în scaunul meu din Sala
"Mihail Jora" a Societăţii Române de Radiodifuziune...
Şi dacă, aşa cum
spunea editorialistul Washington Post, Khodorkovsky a făcut ca apărătorii
drepturilor omului şi liderii de opinie ai statelor democratice să treacă peste
scepticismul unui dizident rus care nu este poet, ci antreprenor (ajunsese
chiar pe locul 16 al Forbes, la un moment dat!), atunci sigur şi luminile
LA-ului pot călători mistic până în Siberia. Pentru a spune poveşti frumoase
despre capitalism, vendette politice sau sisteme judiciare corupte. Mie mi-a
plăcut.
0 comments :
Post a Comment