Rareori mi se întâmplă să mă gândesc de cu o seară înainte la ce anume voi îmbrăca a doua zi. Şi aceasta pentru că de cele mai multe ori îmbrăcatul are legătură cu ce vreau să comunic în momentul respectiv şi cu adecvarea la moment şi mai puţin cu o planificare amănunţită a dinamicii zilelor.
Dar pentru că astăzi este o zi importantă, m-am trezit aseară pregătind atât pantofii mei, cât şi unii pentru Tomiţă, ce astăzi are interviul pentru o bursă ce ar trebui să îi acopere din costurile pentru MSc in Law, Anthropology and Society al London School of Economics and Political Science:
Şi pentru că tot vorbeam ieri despre cum ar putea părea această specializare uşor anacronică
pentru un program de burse ce vine dinspre business, mi-am spus eu că, în afară de argumentele ei (puternice) ce vin din zona academică, sigur o va ajuta să poarte o combinaţie mult prea contemporană între jazz shoes şi oxfords. Iar acesta pentru că deşi combinaţia de domenii poate părea inutilizabilă în lumea reală, ea vorbeşte, ca şi moda, despre o etică a aparenţei şi despre schimbarea unui regim al gustului cu un altul.
pentru un program de burse ce vine dinspre business, mi-am spus eu că, în afară de argumentele ei (puternice) ce vin din zona academică, sigur o va ajuta să poarte o combinaţie mult prea contemporană între jazz shoes şi oxfords. Iar acesta pentru că deşi combinaţia de domenii poate părea inutilizabilă în lumea reală, ea vorbeşte, ca şi moda, despre o etică a aparenţei şi despre schimbarea unui regim al gustului cu un altul.
Desigur, acest lucru rămâne în continuare unul mărunt. Fie şi doar pentru că, după cum sublinia Lotman, ceea ce caracterizează moda este impredictibilitatea ei, întreruperea sensului comun asupra lucrurilor, transformarea insignifiantului în signifiant. Şi dacă nici sovieticii nu ştiau…
Astfel mi s-a stârnit cheful de a reciti o analiză extrem de bună a modei, pe care am descoperit-o în cursul de antropologie culturală al Facultăţii de Ştiinţe Politice. Desigur, cursul avea loc la Roma, căci ce alt popor ar mai fi considerat necesar pentru viitorii politologi să înţeleagă sau să producă politici de construcţie a statului naţional de tipul „Made in Italy”?
Cartea Eleonorei Fiorani, Abitare il corpo: la moda, nu este doar o extrem de bună călătorie prin teorii antropologice sau culturale asupra modei (căci se regăsesc de o manieră percutantă în ea Simmel sau Barthes), ci şi o analiză fascinantă care pe mine una mă face să mă alătur acestei lumi pline de semnificaţie cu o pereche nou-nouţă de sandale galben-pai:
De aici porneşte construcţia unor lumi de marcă seducătoare total imateriale, unde în produs contează mai ales componentele simbolice. Nu este vorba despre un „simulacru”, ci de ceva extrem de concret prin marea bogăţie şi densitate comunicativă a sa. […] Toată viaţa devine o acumulare de spectacole pentru care sunt determinante parcursurile evenimentelor, ale experienţelor care interiorizează şi naturalizează spectaculozitatea şi o raportează la subiect.Eleonora Fiorani, Abitare il corpo: la moda, Lupetti, 2004, p. 195
0 comments :
Post a Comment