Tutunul a stârnit de-a lungul celor cinci secole de istorie în Europa atât de multe pasiuni şi discuţii, iar perioada contemporană face subiectul atât de simpatic, încât cred că există puţine subiecte care să dea o imagine mai bună a lui Machiavelli in Brussels.
Ieri scriam despre reglementarea unor domenii ce ţin în mod tradiţional de sfera privată şi despre cum ajung
ele să fie subiect al sferei publice (în momentul în care statul capată noi valențe). Ei bine, cel puţin la nivel european, cred că guvernele „şi-au făcut mâna” prin acţiunile specifice de reglementare a drogurilor, consumului de alcool şi a sexualităţii.
ele să fie subiect al sferei publice (în momentul în care statul capată noi valențe). Ei bine, cel puţin la nivel european, cred că guvernele „şi-au făcut mâna” prin acţiunile specifice de reglementare a drogurilor, consumului de alcool şi a sexualităţii.
Într-un final, apucăturile acestea arată felul în care statul îşi defineşte rolul şi responsabilitatea în a pune un scut între pasiunile umane și comportamente riscante (o analiză foarte bună a reglementării moralităţii unei Europe unite are Paulette Kurzer în Markets and Moral Regulation: Cultural Change in the European Union).
Cu alte cuvinte, dincolo de lărgirea sferei de acţiune a politicilor europene în domenii ca sănătatea, educaţia și alte probleme cu încărcătură profund socială, asistăm la o manifestare directă a procesului de europenizare, înţeles şi ca formarea unei identităţi comune europene bazate pe alegeri morale bine definite.
Dacă ne uităm la evoluţia atitudinii UE în materie de fumat şi la felul în care ea a produs efecte în (mai) toate statele membre, este clar că o sărmană plantă a produs o cantitate de reglementări comparabilă cu cele legate de întreaga politică în domeniul sănătăţii publice. Şi chiar dacă toată bătălia împotriva tutunul este purtată sub argumentul sănătăţii cetăţeanului european, este în continuare foarte simpatic felul in care banii cetăţeanului sunt alocaţi între subvenţiile pentru cultivatorii de tutun şi campaniile împotriva consumului de tutun vs. evoluţiile înregistrate în consumul de tutun:
În fine, cred că trecerea tutunului de la subiect al politicilor până la subiect al identității comune europene e o cale lungă, în mare parte determinată de faptul că relaţia cu tutunul este una extrem de intimă, în care reglementările se pot interfera destul de greu. Iar pasiunea dintre fumător şi tutun cred că reacţionează cu (aceeaşi?) intensitate la goût de la vie şi défiance de la mort, cum spune Jacques Barozzi în simpatica Le goût du tabac.
La această diferenţă cvasi-utilitaristă pleasure - pain, mie îmi dă plaisir. Ţie?
3 comments :
nu conteneşti să mă surprinzi metod(olog)ic, Madame :) ce cifre, ce grafice, da' ce conjecturi fine! ce să mai... trec la havane, gata! ;)
Eu te rog, totuşi, să încetezi să mă uimeşti. Sunt foarte rea, nu-nţelegi de ce, ştiu, pentru că mi-ai spus-o. Auzi, da' tu oameni cunoşti? Sau numa' autori? :D
Interesant ar fi de analizat impactul campaniilor antifumat. Eu cred, fără să fi făcut vreo cercetare, că impactul tinde vertiginos către zero şi mă întreb de ce ditamai Uniunea nu vrea să se prindă de asta. Dacă faci aceleaşi acţiuni ..ai aceleaşi rezultate. Părerea mea!
Post a Comment