Posturile de televiziune transmit imagini de la protestele
care li se potrivesc mai bine, Monitorul Oficial pare să folosească o cantitate
impresionantă de cerneală pentru a face faţă timpurilor moderne şi deja
tic-tac-ul care numără zilele până la cea mai enervantă dilema etică (referendumul
pentru destituirea lui Băsescu) devine dezarmant. Măcar până acum aveam răul
mai mic. Ieri la 4 ştiam care e răul mai mic. După doar câteva ore nu mai ştiu.
Mă poate lămuri şi pe mine cineva care e răul mai mic?
 |
| Sursa: http://vampirekingdom.deviantart.com |
În faţa dilemei etice – ce voi vota la referendum – nu pot
decât să sper că nu se va duce suficientă lume la vot (cu toată modificarea
prin OUG 41/2012 a Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, înţeleg că pentru
a fi validat rezultatul tot este necesar ca prezenţa la vot să fie de minim
50%+1).
Poate suna iresponsabil, dar prefer să pierdem bani din
taxele şi impozitele noastre repetând referendum după referendum (referendumul
din 2007 a costat 47,349 milioane lei). Pentru că suntem cu toţii părtaşi prin
neimplicare sau prin reacţii târzii şi merităm să plătim. Mi-aş dori să golim
bugetul de stat pe referendumuri, dacă de asta e nevoie pentru a ne da palma
care ne va face să alegem altfel decât dintre două rele.
Dar ceea ce mi-aş dori şi mai mult decât atât ar fi să ne
cumpărăm astfel timpul necesar pentru a aduna de prin vecini, de prin cunoscuţi,
oameni pe care să-i convingem să candideze. Să spunem că am face aşa, cam un
referendum pe lună, până în noiembrie...Ce înseamnă vreo 60 milioane de euro
pentru a găsi nişte oameni decenţi? E mult? E puţin?
E puţin fezabil şi greu de făcut. Ştiu doar că o perspectivă
a unor alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare în care nu voi şti care
e răul mai mic va transforma dezamăgirea în lehamite definitiv. Iar pentru
asta, pe scurt:
- Acuz partidele care se aruncă cu grabă de fată mare gata de măritiş peste legi şi instituţii, într-un avânt teribil de a fi inconsistenţi cu propriile discursuri de dinainte de a avea puterea. Atâta vreme cât decizia de oportunitate este justificată doar de deţinerea unei majorităţi parlamentare sau a unui minister, rămân toate un monument nepieritor de nesimțire naivă în faţa oricăror principii de bine public.
- Acuz pe cei care fac posibil ca, după atâţia ani, singura variantă de a opri abuzuri să fie aceea de a fi muştruluiţi de comunitatea europeană şi/sau internaţională. Şi de asta se fac vinovaţi atât cei aflaţi la putere care uită repejor de cei care le dau banii cu care funcţionează, cât şi noi ăştia care nu suntem suficient de buni sau mulţi cât să sancţionăm altfel decât prin vot.
- Acuz pe toți cei care terfelesc cu nerușinare simboluri prețioase – nu or fi ele mult(e), însă unii dintre noi încă se mai emoționează la Imnul golanilor și la Vino Doamne. Lasați în pace 22 decembrie, lăsați în pace 13-15 iunie, ele sunt pentru a legitima valori și principii, nu partide și candidați.
- Acuz societatea civilă din care cu idealism fac parte de vreo 3 ani că a fost că a fost unealta diabolică a erorii politicii făcute de ochii UE, vreau să cred că fără știrea sa, și că și-a apărat apoi opera nefastă, vreme de atâția ani, prin mașinațiunile cele mai absurde și mai vinovate. Nu avem niciun drept să ne plângem că sunt încălcate standardele adoptate pe principiul copy-paste.
- Acuz o mare parte a presei că s-a făcut complice, prin slăbiciunea de caracter cel puțin, la una dintre cele mai mari nedreptăți ale acestui sfert de secol – ați scos din limbajul cotidian ce scria „la gazetă” şi l-aţi înlocuit cu „a zis X la A3/B1”. Nu ştiu dacă faptul că nu vi se mai vând tirajele print e din cauza internetului.
- Acuz Comisia Europeană (și alte asemenea organisme care erau în măsură să evalueze convergența nostră cu unele standarde) că a avut în mâinile sale dovezile clare ale lipsei de pregătire a României pentru UE și că le-a ignorat, că s-a făcut la fel de vinovată de această situație de abuzuri și/sau ignorare a principiilor care stau la însăși baza UE.
- Acuz studenţii şi profesorii care au făcut acceptabil furtul, unii fără îndoială dintr-o convingere că toată lumea o face, ceilalalţi poate din acel spirit de castă construit pe cărţi plagiate. S-au făcut complici la aceeași crimă de a pune un semn de întrebare asupra amărâţilor din universităţile de afară cu care altminteri ne mândrim.
- Acuz, în cele din urmă, o întreagă clasă politică ce, cu toate excepțiile ei, m-a făcut să îmi pierd speranța și libertatea de a alege orice altceva în afară de răul mai mic. Și este extrem de trist să îți pierzi speranța la 26 de ani.
0 comments :
Post a Comment