Nu am mai scris de o săptămână pe blog. Am fost ocupată să recitesc sau să îmi reamintesc cărţile la care am plâns. Aşadar, după o săptămână plină de lecturi, topul cărţilor care m-au făcut să plâng arată aşa:
5. Hector Malot – Singur pe lume sau despre cruzime
 |
| Sursa: www.okazii.ro |
Singur pe lume este prima carte la care am plâns. Îmi amintesc perfect coperta în culori spălăcite şi paginile îngălbenite, dar şi faptul că m-am zguduit de plâns încă de la primele pagini. Am făcut cunoştinţă cu micul Remi înainte de Oliver Twist, David Coperfield şi Tom Sawyer, aşa că nimic din ce a urmat nu a reuşit să îl egaleze. Am citit atunci pe nerăsuflate întâmplările prin care a trecut sărmanul băiat, m-au fascinat poveştile despre viaţa de circar nomad, îmi amintesc perfect scena în care unul dintre căţeluşi purta prin mulţime pălăria în care spectatorii puneau bănuţi pentru reprezentaţie şi ştiu că nici nu m-a enervat şi nici nu m-a bucurat happy end-ul.
