În 2013, din cele 365 de zile, 104 zile sunt în weekend, iar
sărbătorile legale care pică în mijlocul săptămânii sunt 8. Ceea ce la un
calcul simplu, ne dă un număr de 253 de zile lucrătoare. Cheltuielile totale de personal pentru 2013 sunt evaluate în
Bugetul general consolidat la:
- 19.556.298.000 lei - Bugetul de stat
- 150.981.000 lei - Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
- 152.876.000 lei - Bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate
- 18.336.100.000 lei – Bugetul general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale
- 91.400.000 lei - Bugetul asigurărilor pentru şomaj
- 7.643.400.000 lei – Bugetul instituţiilor/ activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri proprii
- 226.900.000 lei – Bugetul CNADR
Totalul: 46.157.955.000 lei
De aceea, la un calcul şi mai simplu, rezultă că, în sistemul
bugetar, o zi de muncă ajunge la un cost de 46.157.955.000 lei / 253 zile
lucrătoare = 182.442.509,88
lei/ zi. Adică aproximativ 42,13 mil. de euro/ zi.
Şi mai specific, asta înseamnă:
 |
| Calculat la un preţ de 4,5 lei/ McMic, conform sursei. |
sau
 |
| Calculat la un preţ de 0,77 lei/ franzelă, conform sursei. |
Nu vă grăbiţi să vă indignaţi, sigur că guvernul Ponta a
anunţat că zilele de 2 şi 3 mai vor fi recuperate sâmbetele. După cum există
analize serioase care explică şi de ce recuperarea lor în timpul weekend-ului
înseamnă tot pierderi.
Dar pentru că tot a fost Ziua Internaţională a Muncii, pentru
că datoria publică externă a României a ajuns la sfârşitul lui 2012 la 98.968,5
milioane de euro (adică la costul a 2349 zile lucrătoare din sistemul bugetar),
pentru că tot sunt pline ecranele televizoarelor de imagini de la mare, munte
şi grătare, pentru că investiţiile străine directe au fost din nou în scădere
în 2012 ajungând la 1,6 miliarde euro (adică la costul a 38 zile lucrătoare din
sistemul bugetar), dar mai ales pentru că am rămas acasă anul acesta de 1 mai,
nu m-am putut abţine.
