Change Readiness Index 2012 arată o Românie cu o slabă capacitate economică şi socială de adaptare la
schimbările profunde care afectează lumea post(?) criză. Cercetarea arată
imagini contrastante dintr-o ţară care are cele mai puţin eficiente „plase de siguranţă” sociale pentru
categoriile sărace sau vulnerabile (cel mai slab scor din cele 60 de ţări
evaluate), relaţii stat-business
care par a arăta mai rău doar în Rusia, Venezuela şi Bangladesh, dar care se
află pe locul cinci în ceea ce priveşte dezvoltarea
IT&C şi pe unul din primele şapte locuri la capitolul capital uman.
Am descoperit cu încântare Change Readiness Index - un nou indice lansat pe 26 aprilie 2012 de
Overseas Development Institute (dacă aş avea o listă de think-tank-uri
preferate, ODI sigur ar fi pe primul loc :) şi KPMG. Din păcate, ştirea a rămas
neobservată în România, deşi rezultatele înregistrate oferă o imagine îngrijorătoare
privind capacitatea noastră de a face faţă unui context economic nesigur.
Indicele a pornit de la premisa că, într-o lume în care provocările
şi oportunităţile apar cu o dinamică fără precedent, capacitatea de adaptare a
statelor la schimbare (change readiness)
poate fi un factor cheie care determină abilitatea ţării de a avea o creştere
susţinută pe termen lung şi de a oferi un standard de viaţă ridicată cetăţenilor
ei. Şi pentru a măsura capacitatea unui stat de a se adapta la riscurile
provocate de schimbare, dar şi pentru a profita de oportunităţile apărute,
trebuie luate în calcul trei elemente:
- Capacități economice: generate atât de mediul de afaceri, cât şi de politicile guvernamentale în domeniu.
- Capacități de guvernare: ale guvernului, dar și ale cadrului instituțional
- Capacități sociale: legate de caracteristicile societății, societatea civilă etc.
Cum stă România?
Uf, cam rău – ocupă locul 44 (un punctaj de 0.37/1.00) din
60 (rezultatele detaliate pot fi găsite aici).
Majoritatea ţărilor cuprinse în indice sunt economii emergente sau în curs de
dezvoltare, iar deasupra noastră se află Cambodgia, Paraguay, Egipt etc. Ceea
ce este și mai frapant este faptul că există o discrepanţă semnificativă de adaptare la schimbare în ce priveşte cadrul economico-politic şi cel social. De asemenea, şi în cadrul sub-indicatorilor există diferenţe notabile:
 |
| Sursa datelor: Change Readiness Index 2012 |
În ceea ce priveşte capacităţile
economice, este de remarcat că în vreme ce România pare a avea o deschidere economică (cu un scor rezonabil
de 0.56) ce permite diversificarea bunurilor şi serviciilor prin inovare şi
tehnologizare, la alţi doi indicatori România pare a avea probleme
semnificative afectează dezvoltarea economică: climatul investiţional (0.23) ce nu permite dinamismul afacerilor şi
piaţa muncii (0.22) căreia îi
lipseşte flexibilitatea.
În cadrul indicatorului privind capacităţile de guvernare, lucrurile rezultatele slabe se anunţă
ceva mai echilibrate, indicatorii privind eficienţa administraţiei publice, reglementarea
financiară şi managementul riscului înregistrând scoruri mediocre între 0.32 şi
0.36 puncte. Desigur, acestea nu sunt noutăţi, însă este de remarcat scorul
minimal înregistrat la capitolul relaţii
stat-business (0.16!). Acest indicator evaluează măsura în care acţiunile
guvernamentale sunt în linie cu nevoile mediului de afaceri, ducând la
investiţii şi creştere a productivităţii. Din păcate, nici acest rezultat nu
este o surpriză, el fiind în linie cu cel mai slab scor (locul 140/142)
înregistrat de România în Global Competitiveness Report la capitolul „transparenţa politicilor guvernamentale”.
Chiar şi în cadrul indicatorului privind capacităţile sociale, la care România
stă mai bine, sunt diferenţe semnificative: în vreme ce capitalul uman (0.76) şi IT&C
(0.69) sunt elemente ce pot aduce avantaje competitive în faţa schimbărilor
globale, alte elemente determinante pentru capacitatea socială de schimbare înregistrează
scoruri îngrijorătoare. România stă foarte prost (0.17) la „plasele de siguranţă” părând a avea
reale probleme în a oferi categoriilor sărace sau vulnerabile programe sociale eficiente
în combaterea efectelor şocurilor produse de schimbări.
O notă specială la acest capitol merită făcută pentru scorul
obţinut la indicatorul societate civilă (0.36),
care este cu doar 0.01 mai mare ca cel obţinut la capitolul administraţie publică. Cum ar spune-o
Pittiş, toţi suntem puţin luaţi...
În loc de concluzie...
De ce cred că este vital să ne uităm la acest tip de indici?
Dincolo de căutarea frenetică a României în diferite topuri („Dar cine a luat o
notă mai mare?”), aceste cercetări au marele avantaj de a ne oferi o imagine
realistă asupra a ce probleme trebuie să abordeze politicile unei ţări. Mai
lipseşte doar ca cineva să observe aceste probleme şi să ne dorim politici
bazate pe date reale...
