cât de pregătită este România pentru schimbare?

Change Readiness Index 2012 arată o Românie cu o slabă capacitate economică şi socială de adaptare la schimbările profunde care afectează lumea post(?) criză. Cercetarea arată imagini contrastante dintr-o ţară care are cele mai puţin eficiente „plase de siguranţă” sociale pentru categoriile sărace sau vulnerabile (cel mai slab scor din cele 60 de ţări evaluate), relaţii stat-business care par a arăta mai rău doar în Rusia, Venezuela şi Bangladesh, dar care se află pe locul cinci în ceea ce priveşte dezvoltarea IT&C şi pe unul din primele şapte locuri la capitolul capital uman.

Am descoperit cu încântare Change Readiness Index - un nou indice lansat pe 26 aprilie 2012 de Overseas Development Institute (dacă aş avea o listă de think-tank-uri preferate, ODI sigur ar fi pe primul loc :) şi KPMG. Din păcate, ştirea a rămas neobservată în România, deşi rezultatele înregistrate oferă o imagine îngrijorătoare privind capacitatea noastră de a face faţă unui context economic nesigur.

Indicele a pornit de la premisa că, într-o lume în care provocările şi oportunităţile apar cu o dinamică fără precedent, capacitatea de adaptare a statelor la schimbare (change readiness) poate fi un factor cheie care determină abilitatea ţării de a avea o creştere susţinută pe termen lung şi de a oferi un standard de viaţă ridicată cetăţenilor ei. Şi pentru a măsura capacitatea unui stat de a se adapta la riscurile provocate de schimbare, dar şi pentru a profita de oportunităţile apărute, trebuie luate în calcul trei elemente:

1. Capacități economice: generate atât de mediul de afaceri, cât şi de politicile guvernamentale în domeniu.
2. Capacități de guvernare: ale guvernului, dar și ale cadrului instituțional
3. Capacități sociale: legate de caracteristicile societății, societatea civilă etc.

Cum stă România?

Uf, cam rău – ocupă locul 44 (un punctaj de 0.37/1.00) din 60 (rezultatele detaliate pot fi găsite aici). Majoritatea ţărilor cuprinse în indice sunt economii emergente sau în curs de dezvoltare, iar deasupra noastră se află Cambodgia, Paraguay, Egipt etc. Ceea ce este și mai frapant este faptul că există o discrepanţă semnificativă de adaptare la schimbare în ce priveşte cadrul economico-politic şi cel social. De asemenea, şi în cadrul sub-indicatorilor există diferenţe notabile:

Sursa datelor: Change Readiness Index 2012 

În ceea ce priveşte capacităţile economice, este de remarcat că în vreme ce România pare a avea o deschidere economică (cu un scor rezonabil de 0.56) ce permite diversificarea bunurilor şi serviciilor prin inovare şi tehnologizare, la alţi doi indicatori România pare a avea probleme semnificative afectează dezvoltarea economică: climatul investiţional (0.23) ce nu permite dinamismul afacerilor şi piaţa muncii (0.22) căreia îi lipseşte flexibilitatea.

În cadrul indicatorului privind capacităţile de guvernare, lucrurile rezultatele slabe se anunţă ceva mai echilibrate, indicatorii privind eficienţa administraţiei publice, reglementarea financiară şi managementul riscului înregistrând scoruri mediocre între 0.32 şi 0.36 puncte. Desigur, acestea nu sunt noutăţi, însă este de remarcat scorul minimal înregistrat la capitolul relaţii stat-business (0.16!). Acest indicator evaluează măsura în care acţiunile guvernamentale sunt în linie cu nevoile mediului de afaceri, ducând la investiţii şi creştere a productivităţii. Din păcate, nici acest rezultat nu este o surpriză, el fiind în linie cu cel mai slab scor (locul 140/142) înregistrat de România în Global Competitiveness Report la capitolul „transparenţa politicilor guvernamentale”.

Chiar şi în cadrul indicatorului privind capacităţile sociale, la care România stă mai bine, sunt diferenţe semnificative: în vreme ce capitalul uman (0.76) şi IT&C (0.69) sunt elemente ce pot aduce avantaje competitive în faţa schimbărilor globale, alte elemente determinante pentru capacitatea socială de schimbare înregistrează scoruri îngrijorătoare. România stă foarte prost (0.17) la „plasele de siguranţă” părând a avea reale probleme în a oferi categoriilor sărace sau vulnerabile programe sociale eficiente în combaterea efectelor şocurilor produse de schimbări.

O notă specială la acest capitol merită făcută pentru scorul obţinut la indicatorul societate civilă (0.36), care este cu doar 0.01 mai mare ca cel obţinut la capitolul administraţie publică. Cum ar spune-o Pittiş, toţi suntem puţin luaţi...

În loc de concluzie...

De ce cred că este vital să ne uităm la acest tip de indici? Dincolo de căutarea frenetică a României în diferite topuri („Dar cine a luat o notă mai mare?”), aceste cercetări au marele avantaj de a ne oferi o imagine realistă asupra a ce probleme trebuie să abordeze politicile unei ţări. Mai lipseşte doar ca cineva să observe aceste probleme şi să ne dorim politici bazate pe date reale...

Read More

frustrările mele

La fel ca şi în cazul altor sentimente, evident nu te poate obliga nimeni să simţi ceva ce nu vrei să simţi. Eu mă las să am două frustrări majore, cărora, desigur, li se circumscriu şi altele mai micuţe. Dar cum ele particularizează sau detaliază aceleaşi două mecanisme, mă răcoresc scriind negru pe alb că mă frustrează teribil:

"Omul, omul e mai tare decât Destinul!"

Frustrarea 1: Momentele în care îmi dau seama că aş vrea să fiu în aceeaşi zi la Noul Cinematograf al Regizorului Român să văd Habemus Papam, la deschiderea stagiunii de la Opera Naţională cu Oedipe, dar şi la piesa lui Felix Alexa de la Bulandra. Evident, în acelaşi weekend se întâmplă şi o vizită la Focşani, aşa că mi se împlineşte doar una dintre cele trei dorinţe…Aşa că frustrată fiind, astăzi am participat din scaunul de acasă la două conferinţe online, una mai interesantă ca cealaltă: Rethinking leadership for development organizată de Overseas Development Institute, ce l-a avut invitat pe Tony Blair (în care am descoperit că lecţiile crizei financiare globale par a fi influenţat considerabil politicile guvernelor dezvoltate în ceea ce priveşte ajutoarele financiare oferite statelor în curs de dezvoltare şi mi-a plăcut la nebunie statement-ul lui Blair: „Use aid to end aid”) şi The Innovator's DNA: Mastering the Five Skills of Disruptive Innovators a Harvard Business Review (din care am învăţat cum poţi transforma prin skills şi practice ce ţin de inovaţie problemele de azi în soluţiile de mâine). Aştept cu nerăbdare momentul în care voi putea urmări şi piesele de teatru prin streaming online, căci nu cred că aceasta va scădea numărul de spectatori dintr-o sală, ci îi va înmulţi cu cei ce nu pot ajunge la ea. Până atunci, mi-am sincronizat calendarul cu evenimentele de la HBR şi ODI şi mă închin la Zeul Internet.

Frustrarea 2: Lucrurile făcute de care cum apucă, când şi unde apucă şi, mai ales, fără a şti de ce anume se apucă. Adică toate lucrurile care, indiferent de locul sau oamenii care le generează, ajung în spaţiul public pe principiul „atât am putut” sau „asta a ieşit”. În alte cuvinte (când mă frustrez, simt nevoia de sinonime, metafore şi explicaţii detaliate), un fel de a trăi după o zi pe alta, pierdut între sculat din pat şi mers la culcare. Şi mă frustrează cu atât mai tare când văd că aceste lucruri vin din partea unor organizaţii „aşezate” şi când ştiu că există sute de mii de metode, metodologii, matrici, instrumente pentru a (te) organiza. S-ar putea să iubesc eu mai mult decât e cazul metodologiile, însă zău că de mult timp nu am mai fost atât de fericită ca acum 2 zile când, planificând planificarea organizaţiei pe care o pornim, m-am entuziasmat alături de doamna de pe bicicletă la gândul că vom folosi în conturarea produselor şi serviciilor pe care le oferim şi GE matrix, şi Ansoff matrix, şi Boston matrix. Bonus, ne-am gândit să facem şi o strategie financiară pe 5 ani. Aşa nu mai sunt frustrată, căci, în cuvintele ei, ONG-urile nu sunt doar un business şi ele, ci îţi trebuie ceva în plus în gândirea lor astfel încât să produci impact social.

Gata, fu bine...

Read More

tema de azi: alegeri

Every man builds his world in his own image. He has the power to choose, but no power to escape the necessity of choice. (Ayn Rand) 

Problema: post-ul trebuie să fie gata în maxim o oră

Opţiune Strategică 1: scriu despre alegerile electorale. urmează o groază de alegeri în următorii ani, literatură şi interes pentru subiect există, aş putea încropi ceva.

Opţiune Strategică 2: scriu despre metodologia alegerii în general şi cu asta basta. Am făcut destule de-a lungul timpului şi trebuie să fac unele şi în curând.

Tare mi-ar plăcea mie ca alegerile să fie făcute aşa, frumos, pe baza unor metodologii. Nici nu prea contează criteriile care stau la baza construirii metodologiei, pentru că, până la urmă, singurul lucru care contează este exercitarea raţiunii în alegere. Fie că raţiunea aceea se numeşte previziunile săptămânale ale uraniei sau un anume cod asumat.

În seara aceasta voi face nişte alegeri. Alături de nişte oameni alături de care am ales să fac ceva. Mi-ar plăcea ca alegerile acestea să fie raţionale şi atât cât îmi va sta în putinţă, eu aşa le voi face. Pentru că eu cred că, la fel ca în majoritatea lucrurilor, şi în proiectele care implică entuziasm şi dorinţa de a schimba lumea (sau mai ales în ele) este necesară strategia, planificarea, raţionalizarea lucrurilor şi asumarea unor alegeri.

Aşa că în acest proiect nou pe care îl începem sper să fie vorba despre „pe de o parte şi pe de altă parte” doar ca epilog pentru alegeri. Bune sau rele, entuziaste sau aşezate, important pentru mine va fi ca alegerile să fie făcute cu capul pe umeri, asumate şi, dacă se vor dovedi greşite, supuse răzgândelii.

E ciudat că asociaţia noastră se va naşte sub semnul balanţei, însă ştiu că dacă pentru mine pe de o parte (OS1) a fost o alegere bună pentru această seară, pe de altă parte (OS2) se va întâmpla şi ea. În alte postări. Frumuseţea alegerilor raţionale este însă că ele nu exclud the second best, ci doar dozează eforturile.

Read More

din bucata mea de pâine…

Urăsc sărăcia. Da, ştiu, nu cred că cineva o iubeşte. Însă eu chiar o urăsc. Mă stinghereşte până şi când cineva se plânge de ea. Nu suport nici cerşetoria şi cred că doar de foarte puţine ori am dat bani cuiva pe stradă. Iar ieri, în pauza dintre două simfonii, la Ateneu, m-a enervat rău o fată care strângea bani vânzând felicitări ca să plece să deparaziteze orfani în Africa cu o asociaţie sau ceva de genul... M-am trezit chiar ţinându-i un discurs despre cum se face fundraising pentru o asociaţie. Pentru că m-a enervat.

Sursa: www.sxc.hu

Read More

de ce iubesc metodologiile

În primul rând pentru că, după cum spunea un om tare înţelept, în majoritatea limbilor serioase a iubi e un verb (acţiune). Aceasta presupune că faci ceva cu obiectul iubit, îl incluzi cumva în viaţa ta, iar formele în care faci acest lucru depinde, desigur, de valorile şi, deci, de apucăturile (sau hai, înclinaţiile habituale) fiecăruia. Iar eu iubesc atât de tare metodologiile, încât ele mi-au adus de la zile întregi de jucat cu datele unui sondaj pentru a minimiza impactul ratei de non-răspuns (şi zău ca e complicat, have a look) până la glumiţe (răutăcioase) din seria „nu vrei să faci o metodologie pentru cumpărat pantofi?” sau „metodologia ta de făcut curăţenie merită ajustată”.

Read More