Tare mi-au mai plăcut ultimele zile de dezbatere publică pe tema rezultatelor dezastruoase la examenul de bacalaureat din acest an. Adevărul este că tare greu se mai găsesc subiecte în care să stârnească atâta pasiune atât pe agenda media, pe agenda politică, cât şi pe agenda publică. Nu sunt încă atât de convinsă că acelaşi lucru se află şi pe agenda corporate, însă pe acest subiect nu voi insista, căci poate e o poveste prea lungă.
Ca om ce şi-a propus să fie mai atent la lucrurile din jurul său, am fost de-a dreptul încântată de apucăturile ceva mai puţin talibane ale celor două tabere ce par a se prefigura: cei care cred că există o vină guvernamentală în faptul că s-a ajuns aici şi cei care cred că guvernul a făcut bine că ne-a arătat care este nivelul tinerilor din ziua de azi. Este simpatic totuşi că, dincolo de nevoia ambelor tabere de a identifica vinovaţi, există totuşi un consens asupra a cum stă treaba. Şi anume că ea, educaţia, nu stă bine deloc.
O manifestare tare simpatică a acestei concluzii a tot circulat pe internet încă din primele ore de după afişarea rezultatelor la BAC:
Nu ştiu cine o fi făcut textul, însă
