cât costă o zi de muncă la stat

În 2013, din cele 365 de zile, 104 zile sunt în weekend, iar sărbătorile legale care pică în mijlocul săptămânii sunt 8. Ceea ce la un calcul simplu, ne dă un număr de 253 de zile lucrătoare. Cheltuielile totale de personal pentru 2013 sunt evaluate în Bugetul general consolidat la:

• 19.556.298.000 lei - Bugetul de stat
• 150.981.000 lei - Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
• 152.876.000 lei - Bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate
• 18.336.100.000 lei – Bugetul general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale
• 91.400.000 lei - Bugetul asigurărilor pentru şomaj
• 7.643.400.000 lei – Bugetul instituţiilor/ activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri proprii
• 226.900.000 lei – Bugetul CNADR

Totalul: 46.157.955.000 lei

De aceea, la un calcul şi mai simplu, rezultă că, în sistemul bugetar, o zi de muncă ajunge la un cost de 46.157.955.000 lei / 253 zile lucrătoare = 182.442.509,88 lei/ zi. Adică aproximativ 42,13 mil. de euro/ zi.

Şi mai specific, asta înseamnă:

Calculat la un preţ de 4,5 lei/ McMic, conform sursei.

sau

Calculat la un preţ de 0,77 lei/ franzelă, conform sursei.

Nu vă grăbiţi să vă indignaţi, sigur că guvernul Ponta a anunţat că zilele de 2 şi 3 mai vor fi recuperate sâmbetele. După cum există analize serioase care explică şi de ce recuperarea lor în timpul weekend-ului înseamnă tot pierderi.

Dar pentru că tot a fost Ziua Internaţională a Muncii, pentru că datoria publică externă a României a ajuns la sfârşitul lui 2012 la 98.968,5 milioane de euro (adică la costul a 2349 zile lucrătoare din sistemul bugetar), pentru că tot sunt pline ecranele televizoarelor de imagini de la mare, munte şi grătare, pentru că investiţiile străine directe au fost din nou în scădere în 2012 ajungând la 1,6 miliarde euro (adică la costul a 38 zile lucrătoare din sistemul bugetar), dar mai ales pentru că am rămas acasă anul acesta de 1 mai, nu m-am putut abţine. 

P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici. 

Read More

10 lucruri despre care vorbeşte Preşedintele cu românii

Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când Preşedintele României a vorbit despre protestele din ţară şi a anunţat lumea că, în calitatea sa de comandant de navă, nu a ratat niciodată destinaţia şi că nu are de gând să o facă nici cu România. Totodată, acesta şi-a luat angajamentul ca din acel moment să iasă mai des pentru a îşi explica viziunea asupra a ce e de făcut în România.

Teme frecvente în discuţiile Preşedinte-români

S-a ţinut de cuvânt – de atunci maxim la 4 zile acesta iese şi explică diverse poziţii pe care le are vizavi de câteva teme predominante. Am vrut să văd care sunt cele mai prezente subiecte de interes pentru Preşedinte din perspectiva agendei publice. Aşa că am analizat comunicările acestuia din 25 ianuarie până acum (cu excepţia comunicatelor de presă privind decrete de numire sau alte detalii din agenda sa şi a declaraţiei comune de presă alături de secretarul general al NATO).

La o primă privire, pare că economia şi bugetul statului sunt principalele teme de interes ale Preşedintelui. Acestea (şi derivatele lor – economic, bugetar etc.) sunt cel mai des menţionate în declaraţiile de presă. Alături de subiectele legate de piaţa/ forţa/ locurile de muncă, acestea domină discuţiile Preşedintelui cu românii. Pe lângă acestea, principalele teme din campaniile cu care a câştigat cursele electorale – corupţia, reforma (statului/ instituţiilor) şi constituţia (modificarea ei) pălesc.

Criza (economică/ financiară) bate aproape de fiecare dată subiecte dragi altădată Preşedintelui, precum sănătatea (legea/ reforma ei) şi justiţia. Nu în ultimul rând, al 10-lea subiect adesea menţionat, absent din acest grafic, este cel al angajamentului faţă de FMI. Acesta este adesea menţionat, de cele mai multe ori sub varianta de cvasi-alintată de „Fondul”, aşa, ca între vechi prieteni.

Concluzia după acest exerciţiu de numărat frecvenţa cu care apar diverse teme în discuţiile dintre Preşedinte şi popor? Dacă subiectele de politică economico-financiară sunt cele care au provocat „ruptura între Preşedinte şi o parte din naţiune”, mie mi-este clar că pentru a ne astâmpăra ar trebui să învăţăm cu toţii mai multă economie şi ar fi bine să înlocuim educaţia civică cu cea financiară. Nu?

Read More