Bloggroll

Pages

doua probleme de sistem in managementul fondurilor europene

Pentru mine motivele pot fi rezumate la două elemente de sistem: nu prea ştim ce înseamnă de fapt fondurile europene şi ineficienţa generală în managementul fondurilor publice.

care-i treaba cu legea sanatatii?

Habar nu am dacă legea aceasta este bună sau proastă!

Inventarul nostalgiilor preferate

Printre îndeletnicirile mele preferate este creşterea nostalgiilor. De obicei, am grijă de ele, le inventariez cu destul de multă stricteţe, le asortez între ele şi le pieptăn frumos, de fiecare dată când se mai transformă câte una.

Despre standarde şi alţi demoni

MCV este un instrument bun, dincolo de discuţiile despre indicatorii utilizaţi pentru măsurarea progreselor ori despre sursa datelor colectate.

Achiziţiilor publice cu dragoste

Aşa sunt ele, achiziţiile publice în România. Ce ai putea dori mai mult decât o relaţie mereu surprinzătoare, mereu dinamică?

Showing posts with label 1 mai. Show all posts
Showing posts with label 1 mai. Show all posts

2 May 2013

cât costă o zi de muncă la stat


În 2013, din cele 365 de zile, 104 zile sunt în weekend, iar sărbătorile legale care pică în mijlocul săptămânii sunt 8. Ceea ce la un calcul simplu, ne dă un număr de 253 de zile lucrătoare. Cheltuielile totale de personal pentru 2013 sunt evaluate în Bugetul general consolidat la:

  • 19.556.298.000 lei - Bugetul de stat
  • 150.981.000 lei - Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
  • 152.876.000 lei - Bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate
  • 18.336.100.000 lei – Bugetul general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale
  • 91.400.000 lei - Bugetul asigurărilor pentru şomaj
  • 7.643.400.000 lei – Bugetul instituţiilor/ activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri proprii
  • 226.900.000 lei – Bugetul CNADR

Totalul: 46.157.955.000 lei

De aceea, la un calcul şi mai simplu, rezultă că, în sistemul bugetar, o zi de muncă ajunge la un cost de 46.157.955.000 lei / 253 zile lucrătoare = 182.442.509,88 lei/ zi. Adică aproximativ 42,13 mil. de euro/ zi.

Şi mai specific, asta înseamnă:

Calculat la un preţ de 4,5 lei/ McMic, conform sursei.
sau
Calculat la un preţ de 0,77 lei/ franzelă, conform sursei.

Nu vă grăbiţi să vă indignaţi, sigur că guvernul Ponta a anunţat că zilele de 2 şi 3 mai vor fi recuperate sâmbetele. După cum există analize serioase care explică şi de ce recuperarea lor în timpul weekend-ului înseamnă tot pierderi.

Dar pentru că tot a fost Ziua Internaţională a Muncii, pentru că datoria publică externă a României a ajuns la sfârşitul lui 2012 la 98.968,5 milioane de euro (adică la costul a 2349 zile lucrătoare din sistemul bugetar), pentru că tot sunt pline ecranele televizoarelor de imagini de la mare, munte şi grătare, pentru că investiţiile străine directe au fost din nou în scădere în 2012 ajungând la 1,6 miliarde euro (adică la costul a 38 zile lucrătoare din sistemul bugetar), dar mai ales pentru că am rămas acasă anul acesta de 1 mai, nu m-am putut abţine. 

P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici

27 April 2012

cum mi-am petrecut moţiunea de cenzură


Evident, pe Facebook, ca tot omul...Dar nu despre avântul Facebook-ului vreau eu să scriu aici, ci despre ceea ce mi se pare o schimbare semnificativă în spaţiul public: lumea a început să „consume” din nou politică. Pentru cei mai refractari în îmbrăţişarea noului trend, reacţiile pot fi sintetizate foarte bine de o mini-revoltă a unei bune prietene: „de când face protv-ul politică?!”.

Din decembrie 2011 când scriam că democraţiaeste un sport de echipă care are nevoie de suporteri şi până acum, s-au schimbat multe la nivelul interesului public pentru teme „complicate şi serioase”. Şi nu este vorba doar despre protestele din ianuarie, despre oameni care se revoltă împotriva a ceva ce îi atinge direct ca în cazul “Marii Adunări de la Bârlad” sau despre pensionarii aşezaţi cuminţi în cozi la tribunale pentru a da statul în judecată.

Eu cred că este vorba de o schimbare mai profundă, care arată că oamenii nu sunt apatici doar de dragul de a fi apatici sau pentru că nu sunt informaţi... Cred că cetăţeanul obişnuit nu este insensibil la temele mari, importante, serioase, complicate. Iar pentru asta am să aduc un singur argument – iată ce fel îşi prezintă un club de pe plaja din Mamaia (!) petrecerea pregătită de 1 mai:

Ministerul Distracţiei implementează cu succes Programul Operaţional Regional "MOVE YOUR BODY" la Mamaia

Este clar că nu toate abordările sunt pe atât de consistente pe cât ni le-am dori unii dintre noi, după cum nici limbajul utilizat nu permite de fiecare dată o dezbatere autentică asupra acestor teme importante. Însă eu mă entuziasmez (cam repede, ar spune unii) la gândul că există spaţiu şi timp pentru a construi, cu intervenţiile (dar şi cu politicile) potrivite o participare reală şi educată a locuitorilor la viaţa cetăţii.

In această participare există loc pentru de toate: de la ironie fină, la glume mai puţin reuşite. Însă, ca de obicei, umorul este un bun indicator al interesului oamenilor pentru anumite teme, dar şi (probabil) cel mai simpatic instrument de „educaţie civică”. Stă dovadă moţiunea de cenzură de azi, care a lăsat loc de intervenţii savuroase în Facebook-ul meu. Atât de multe, încât am avut de unde selecta un top 5: 
  • “da' circulatia in buc de ce-o fi cazut odata cu guvernu'!?” via un prieten
  • “Guvernul a facut plici” via Business Cover
  • “Moțiunea a trecut, iar Pep Guardiola și-a dat demisia de la Barcelona. Guardiola premier!” via Revista Kamikaze
  • “Guvernul Ungureanu a căzut. Urmează guvernul Ungureanu 2.” via Times New Roman
  • “Va fi o seara plina. :) La Cotroceni, birjar, la Cotroceni!” via o prietenă