Constituţia României sezonul primăvară-vară 2013

Toată lumea vorbeşte despre revizuirea Constituţiei. De la politicieni până la ONG-işti, lumea se agită pentru a se încadra în ceea ce pare un termen (din nou) foarte strâns. Teoretic, până pe 15 mai, Forumul Constituţional ar trebui să transmită Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României rezultatele consultărilor pe care le derulează pe forumconstitutional2013.ro.

Aşa că într-o precipitare demnă de curăţenia de primăvară de dinainte de Paşti, lumea adună şi adună. Orice, numai să fie ceva ce poate fi transmis. Orice, pentru că altminteri experienţa ultimilor ani arată că dacă nu te încadrezi în termenul aiuritor de scurt pentru un astfel de document, vei fi lăsat în afara procesului. ONG-urile, cel puţin, şi-au învăţat lecţia. Mai bine înăuntru, pe repede-înainte, decât în afară, nu?

Ceea ce mi se pare trist este însă că, în precipitarea aceasta, cu câteva excepţii, se uită două lucruri:

1. Constituţia nu are doar o valoare de document juridic, ce fundamentează mare parte dintre relaţiile celor mai importante instituţii ale unui stat. Dimensiunea simbolică este una la fel de importantă, iar pentru această dimensiune, care ne face să spunem „sunt cetăţeanul ţării X şi am dreptul prin constituţia mea să...”, nu se face mare lucru. Sigur, Forumul Constituţional a are o pagină de internet pe care se pot transmite propuneri de revizuire a Constituţiei. Într-un formular. 

Ca să ştii ce drepturi vrei să îţi garanteze Constituţia, trebuie să ştii să redactezi Titluri, Articole, să indici prevederi similare din constituţiile unor state membre UE sau OECD (şi acum, zău, de ce OECD?!). Sunt adepta educării publicului şi cred că cetăţenii României sunt mai educaţi decât ne place să credem. Însă genul acesta de abordare intimidează sau, în cel mai bun caz, descurajează participarea.

2. Constituţia este într-adevăr şi rezultatul consultării cu specialiştii. Şi, evident, ar trebui luate în calcul cât mai multe opinii din zona academică, dar şi politică. Şi totuşi...Mi se pare că se ignoră, doar pentru că aceată Comisie a funcţionat pe lângă Administraţia Prezidenţială, un document mult mai aşezat decât altele: Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România. O Comisie plătită din bani publici şi care, aşadar, nu a produs doar pentru Băsescu, ci pentru noi.

Doar pentru că este scris „pentru ceilalţi” nu şterge valoarea acestui raport. Mi-aş dori să văd o discuţie similară, care pune faţă în faţă scenarii şi opţiuni pentru diversele domenii constituţionale, şi nu dezbateri sterile pe obsesiile fiecăruia, cârpeli pe articole sau mici modificări ici-colo. Ori facem curăţenie, ori nu mai facem! Pentru că în acest moment mi se pare că nu îl invocăm destul de des pe Farfuridi:

Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!

P.S. Acesta post face parte dintr-o serie de blog-sincron alături de doi domni minunaţi. Îi găsiţi aici şiaici. 

Read More

10 lucruri despre care vorbeşte Preşedintele cu românii

Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când Preşedintele României a vorbit despre protestele din ţară şi a anunţat lumea că, în calitatea sa de comandant de navă, nu a ratat niciodată destinaţia şi că nu are de gând să o facă nici cu România. Totodată, acesta şi-a luat angajamentul ca din acel moment să iasă mai des pentru a îşi explica viziunea asupra a ce e de făcut în România.

Teme frecvente în discuţiile Preşedinte-români

S-a ţinut de cuvânt – de atunci maxim la 4 zile acesta iese şi explică diverse poziţii pe care le are vizavi de câteva teme predominante. Am vrut să văd care sunt cele mai prezente subiecte de interes pentru Preşedinte din perspectiva agendei publice. Aşa că am analizat comunicările acestuia din 25 ianuarie până acum (cu excepţia comunicatelor de presă privind decrete de numire sau alte detalii din agenda sa şi a declaraţiei comune de presă alături de secretarul general al NATO).

La o primă privire, pare că economia şi bugetul statului sunt principalele teme de interes ale Preşedintelui. Acestea (şi derivatele lor – economic, bugetar etc.) sunt cel mai des menţionate în declaraţiile de presă. Alături de subiectele legate de piaţa/ forţa/ locurile de muncă, acestea domină discuţiile Preşedintelui cu românii. Pe lângă acestea, principalele teme din campaniile cu care a câştigat cursele electorale – corupţia, reforma (statului/ instituţiilor) şi constituţia (modificarea ei) pălesc.

Criza (economică/ financiară) bate aproape de fiecare dată subiecte dragi altădată Preşedintelui, precum sănătatea (legea/ reforma ei) şi justiţia. Nu în ultimul rând, al 10-lea subiect adesea menţionat, absent din acest grafic, este cel al angajamentului faţă de FMI. Acesta este adesea menţionat, de cele mai multe ori sub varianta de cvasi-alintată de „Fondul”, aşa, ca între vechi prieteni.

Concluzia după acest exerciţiu de numărat frecvenţa cu care apar diverse teme în discuţiile dintre Preşedinte şi popor? Dacă subiectele de politică economico-financiară sunt cele care au provocat „ruptura între Preşedinte şi o parte din naţiune”, mie mi-este clar că pentru a ne astâmpăra ar trebui să învăţăm cu toţii mai multă economie şi ar fi bine să înlocuim educaţia civică cu cea financiară. Nu?

Read More