Provin dintr-o
familie de medici, ştiu cum arăta legea sănătăţii şi cunosc destul de bine
felul în care se fac legile din România. Azi am stat câteva ore şi am citit propunerea
de lege a sănătăţii aflată în dezbatere (aici, ultima pe pagina). După mai mult de 100 de pagini (87
legea sănătăţii + 15 expunerea de motive) cu pixul în mână (vorba vine, că am
făcut doar comment-uri în word)...habar nu am dacă legea aceasta este bună sau
proastă!
Şi pentru că nu
m-am prins după lectura legii în dezbatere, am stat şi am săpat...am citit
studii despre standarde, evoluţii în „filosofiile” reformei sistemelor sanitare
etc. Am văzut ce zice OECD, ce zice World Health Organisation sau ce zice FMI. Câteva sute de pagini mai târziu, mai
citesc o dată legea. Tot habar n-am.
Care-i totuşi problema?
Am rămas însă cu
ceva în minte. FMI spune în cel mai recent Fiscal Monitor (), după ce trage
concluzia că lucrurile cu criza financiară sunt în cotinuare extrem de
riscante, că „Indeed, rising spending on health care is the main risk to fiscal
sustainability, with an impact on long-run debt ratios that, absent reforms,
will dwarf that of the financial crisis.” Aşa că da, era normal ca problema
reformei sănătăţii în România să fie luată în calcul (printre altele, este
prezentă şi în acordul României cu FMI). Mai ales că în simulările celor de la
FMI (Fiscal Monitor, pagina 23), în România ar trebui ca ajustarea fiscală legată
de cheltuielile cu pensiile şi sănătatea să fie de 7.6% din PIB în perioada
2010-30.
Aşadar, treaba
este gravă, şi nu doar pentru România. Doar că FMI-ul spune, în acelaşi
document, că opţiunile de reformă ar trebui să depindă de un mix care să
răspundă caracteristicilor fiecărei ţări. Mai mult, în toate scenariile
simulate este proiectat impactul diferitelor măsuri posibile, astfel încât să
se ajungă la cele mai bune soluţii – adică să ne asigurăm că nu tăiem din
cheltuieli doar ca să tăiem şi nici că implementăm un sistem sanitar mixt (public+privat)
că poate unul dintre ele va funcţiona (iar celălalt va fi pus la punct de
mecanismele unei pieţe concurenţiale).
Un pic despre conţinutul legii (că doar nu am citit-o
degeaba)
Dincolo de
soluţiile propuse şi de ce înseamnă ele, nu pot să nu remarc faptul că două
trenduri extrem de importante în dezbaterile internaţionale (şi nu doar pentru
sistemul sanitar, ci şi pentru relansarea economiei, în general) sunt cvasi-absente:
1. Soluţii IT&C
Există evaluări
extrem de pertinente (precum cea a OECD) care arată că acestea pot duce la
eficientizarea sistemelor sanitare. În proiectul de lege, soluţiile IT&C
sunt prezente ca principiu care guvernează sănătatea publică (Art. 7 lit i) „utilizarea
unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii
publice.”) şi ar fi mai curând o responsabilitate a viitorului ANCIS. Dar cum
rămâne cu soluţiile care ar putea reduce cu mult costurile (cu minim de
investiţie) din sistemul sanitar şi, mai ales, ar face accesibile serviciile de
asistenţă medicală primară în zonele dificil accesibile?
De exemplu, eu
visez la ziua în care cineva va face legătura între faptul că avem în 23.6
milioane de utilizatori activi de telefonie mobilă în România (conform ANCOM) şi faptul că asistenţa medicală primară în
zonele rurale, greu accesibile sau cel puţin pentru bolnavii cronici se poate
realiza (şi) prin soluţii de telefonie mobilă.
2. Antreprenoriat
social
Da, s-ar putea să
îmi placă subiectul în mod excesiv, însă de ce să nu aplicăm principiile debusiness pentru a face mai eficient
managementul sistemului sanitar, însă fără a lăsa loc derapajelor implicate de
goana după profit? S-ar putea să fie într-adevăr dificil de găsit un antreprenor
care să accepte să investească atât cât să facă sistemul sanitar eficient (profitabil)
pentru ca apoi să îşi recupereze doar investiţia iniţială fără dividende. Dar
sigur se vor găsi vreo doi-trei „nebuni” care să facă acest lucru pentru unele
unităţi.
De asemenea,
pentru că trebuie menţinut elementul social al sănătăţii publice şi garantarea ei
ca drept al cetăţeanului, nu văd de ce nu s-ar putea impune prin contractele cu
operatorii privaţi ca aceştia să îşi poată opri din profit un procent limitat (5-10%),
iar restul să fie re-investit ori în dezvoltarea serviciilor sanitare, ori în subvenţionarea
serviciilor pentru cazuri sociale etc. Asta dacă tot prin lege ((Art. 204(2))) se
garantează că „asiguratorii de sănătate pot reţine pentru plata serviciilor de
administrare ale asiguratorului o cotă de 2.8%”...
Şi ar mai fi
întrebări la care nu am răspuns...de exemplu, de ce nu se aplică modelul
Fundaţiei pentru SMURD pentru atragerea de fonduri private?
Din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai semnificativă inovaţie adusă de
Raed Arafat – omul nu s-a mulţumit cu banii pe care îi primea din fonduri
publice, ci a derulat atât de multe campanii încât a atras şi fonduri din
re-direcţionarea unor procente din impozitul pe profit, din donaţii şi
sponsorizări, dar şi prin proiecte finanţate din fonduri structurale.
Dacă este să luăm
în calcul doar faptul că 2% din impozitul pe profit în cazul persoanelor
fizice, respectiv 20% din impozitul pe profit în cazul companiilor (în limita
0,3% din cifra de afaceri), în 2012 (conform proiectului Legii bugetului de stat) ar putea fi redirecţionate către
fundaţii şi asociaţii:
Aşadar, aproape
500 milioane de euro ar putea fi accesate şi de asociaţiile sau fundaţiile unor
servicii medicale. Însă pentru aceasta, ar trebui însă ca acestea să investească
în campanii de promovare, să depună unele eforturi ca mesajul să ajungă la
contribuabili şi, desigur, să vrea. Vestea bună, dacă e să ne uităm pe raportul
Fundaţiei pentru SMURD, este că se poate...
O lege imprevizibilă şi ilegală?
Dincolo de scenarii
şi de lucruri care ar putea fi făcute altfel, eu tot habar nu am dacă această lege
este bună sau proastă. Pentru un motiv simplu: nu avem de unde să ştim dacă
efectele acesteia vor face sistemul eficient. Pentru că aşa cum arată proiectul
de lege, statul are o impresie tare proastă despre el însuşi. Adică...pentru
simplul fapt că va fi implicat şi sistemul privat în realizarea actului de
sănătate publică, lucrurile vor merge automat mai bine?
Efectele legii
sunt imprevizibile, pentru că nimeni nu s-a obosit să facă şi un studiu de
impact pentru aceste modificări majore în sistemul de sănătate publică. Altfel
spus, nu avem de unde şti dacă aceste propuneri vor avea efectele scontate sau
nu. Dacă ne uităm pe Expunerea de motive a legii (minimalistă, în esenţă), se pare că impactul socio-economic al
proiectului de act normativ este prezumat a fi unul minunat. Nu se ştie însă de
ce.
Mai mult, pe
lângă faptul că nu ne putem lămuri dacă într-adevăr va fi aşa sau nu, în
România există o lege – Legea 24/2000 – privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normativ,
care cel puţin mie mi se pare că a fost încălcată în elaborarea propunerii de
lege a sănătăţii. Legea aceasta spune că, “în cazul proiectelor de legi de
importanţă şi complexitate deosebită”, trebuie realizate studii de impact.
Art. 33 (1) din Legea 24/2000 arată că “scopul elaborării
studiului de impact este de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan
economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a evidenţia
dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a
reglementărilor propuse”. Exact genul de informaţie care lipseşte pentru a
înţelege dacă această propunere care reglementează sănătatea publică va duce într-adevăr la un sistem
mai bun.
Din păcate, însă,
ultimii ani au arătat că prevederile legii 24/2000 pot fi ignorate, legea
nespecificând ce presupune un proiect de lege „de importanţă şi
complexitate deosebită”. Cred însă
că o modificare atât de substanţială în reglementarea sănătăţii publice – adică
„un obiectiv de interes social şi de securitate naţională” (Art. 2 din
propunerea de lege a sănătăţii) – plasează cu siguranţă proiectul de lege în
categoria celor de importanţă deosebită.
Spre deosebire de
cazul adoptării noilor coduri fără studii de impact (care încă sunt aşteptate
măcar post factum :)), în cazul legii
sănătăţii este vitală realizarea unui studiu de impact fie şi pentru simplul
motiv că, odată privatizate unele structuri din sistem, vorbim despre un proces
ireversibil. Mă rog, never say never, dar sper să nu se ajungă până acolo încât
să ajungem din nou la naţionalizări...
Ce este de făcut?
Mie mi se pare că
agitaţia din ultimele zile este benefică, pentru că a adus pe agenda publică un
subiect important pentru toată lumea. Cu toate acestea, presupunând că
propunerile formulate în cadrul dezbaterilor publice vor fi luate în calcul,
este important ca înainte de a ne da cu părerea să avem o imagine clară şi
completă asupra a ce înseamnă toate aceste schimbări printr-un studiu de impact
(plus că timpul de realizare a acestuia va oferi şi răgaz pentru o dezbatere
mai amplă pe ce propune legea). Nu ştiu alţii cum sunt, însă eu voi face aşa:
1. Pentru că
legea este în dezbatere publică până pe 28 ianuarie, voi trimite o adresă către
Ministerul Sănătăţii (propuneri@ms.ro), cu
următorul text simplu:
În atenţia: Dlui. Ministru Ladislau Ritli
Ref: Observaţii Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România
Stimate domnule Ministru,
Având în vedere proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România, aflat în dezbatere pe website-ul Ministerului Sănătăţii, vă înaintez următoarele observaţii:
1. având în vedere art. 30 (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 260 din 21 aprilie 2010, conform căruia proiectele de acte normative trebuie însoţite de „d) studii de impact - în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită”,
2. având în vedere art. 34 (1) din Constituţia României prin care „dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”,
consider că proiectul sus-menţionat se încadrează în categoria proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită. De aceea, vă solicit fundamentarea suplimentară a proiectului de act normativ printr-un studiu de impact şi suspendarea procesului de adoptare a acestuia până la realizarea studiului.
Cu deosebită consideraţie,... "
2. Văd că în
calendarul consultărilor ministerului, în săptămâna 23-27 ianuarie
2012 vor fi consultări cu „organizaţii reprezentative ale societăţii civile”,
iar la invitaţi sunt trecute doar două organizaţii: Asociaţia Academia de
Advocacy şi Federaţia Naţională a Pensionarilor din România. Aşa că voi scrie
şi la Compartimentul Relaţii Publice (dirrp@ms.ro),
căci tare sunt curioasă pe ce bază au fost invitaţi oamenii, dar şi cum pot
participa alte organizaţii.
3. După perioada
de dezbateri, în funcţie de rezultate, voi scrie şi la Consiliul Legislativ, la
Consiliul Economic şi Social, şi la Consiliul Concurenţei, pentru că toate
aceste instituţii trebuie să îşi dea avizul pe proiectul de lege.
4. Dacă primeşte
şi avizele acestea şi intră în Parlament...slavă cerului, s-a inventat şi mail merge-ul, aşa că o să le scriu şi
parlamentarilor J
Dacă aveţi alte
idei sau şi voi faceţi ceva, daţi de veste!
0 comments :
Post a Comment