După prima seară de festival, biletele vânate cu
viteză pe eventim indicau un matineu cu Bläserensemble Sabine Meyer. Aşa că
sâmbătă de dimineaţă, după o seară terminată pe la 3 cu o pâine abia scoasă din
cuptorul fabricii din capătul străzii, mi-am luat fetele şi ne-am alergat
toculeţele obosite către intrarea către Sala Auditorium a MNAR.
 |
| Sursa: www.mnar.arts.ro |
Bläserensemble Sabine Meyer este un ansamblu care se pare că adună alături de Sabine Meyer alţi solişti de
instrumente de suflat, care sună fantastic împreună. Atât de bine, încât eu am
fost încântată şi de prima parte din Franz Lachner - Octet în Si bemol Major pentru
suflători op. 156 - chiar dacă până şi agenda festivalului spune despre
Lachner că “a scris peste 200 de lucrări de care însă puţini îşi mai aduc
aminte astăzi, nivelul lor nedepăşind o mediocritate onorabilă”. Partea a doua – Dixtuorul în Re Major pentru instrumente de suflat al lui Enescu – a sunat fanatastic şi optimist. Cred că este o alegere excelentă
pentru un matineu, pentru că umple de energie sala şi este suficient de uşoară
pentru a fi digerată emoţional înainte de prânz.
Spre ruşinea mea, nu mai fusesem la un concert la Auditorium
şi tare rău îmi pare, căci locul arată senzaţional. Nu ştiu dacă e pentru că
spaţiile expoziţionale sunt luminoase şi elegante sau pentru că, în comparaţie
cu Sala Palatului ori Sala Radio, tuşa comunistă este mai puţin prezentă.
Orişicum, este o alegere excelentă pentru matineu şi, alături de lumea aceea
cosmopolită ce umpluse sala şi de muzica tonică, mi-a dat un sentiment
extraordinar de bine, de cafea savurată pe îndelete într-o dimineaţă târzie de
sâmbătă.
Pentru acest sentiment cred că Andrei Pleşu avea dreptate în
discursul său din deschiderea Festivalului:
"Muzica răstoarnă deprinderile noastre zilnice", iar mie mi-ar
plăcea să îmi petrec aşa toate dimineţile lumii. Mai ales pe cele de sâmbătă.
0 comments :
Post a Comment