freedom is just another word for nothing left to lose

Mi s-a întâmplat adesea să mă umplu de „nu ştiu ce”-ul acela pe care ţi-l dă senzaţia plecării undeva şi trecerea unor graniţe. De cele mai multe ori, în ultimii ani, datorită jobului, erau graniţele dintre două sau mai multe ţări. . Iar dacă stăteam puţin să mă scutur de firescul cu care poţi trece din noiembrie-u...

Read More

Bucureştiul meu

Când o să fiu mare, vreau să mă fac un om cu multe oraşe cu lumini, cu suficient de multă lume cât să te poţi pierde şi cu sunet de jazz pe fundal. Sursa: www.sxc.hu În seria aceasta de oraşe cu lumini, primul care şi-a făcut loc a fost Bucureştiul. Din acest oraş cu lumini am plecat de multe ori către alte oraşe cu lumini şi fără a-i declara dragoste etern...

Read More

colecţiile mele

Noroc cu tema de blog sincron de săptămâna aceasta – am voie la niţică neseriozitate. De fapt, pentru că tema a fost impusă tiranic tot de către mine, astăzi scriem despre colecţii. Eu oricum nu colecţionez decât cărţi şi pantofi, aşa că m-am jucat de-a potrivirea lor...Şi pentru că pe la perechea 76 de pantofi m-am plictisit, am ales din nou numărul magic de 5 perechi: Mr....

Read More

alfabetul corupţiei (A)

Pentru că vacanţa mea trebuia să însemne (în primul rând?) şi desprinderea de lupta cu corupăciunea, am cam evitat să scriu despre acest subiect... Dar uite că mă hăituieşte subiectul şi nu, nu trece doar dacă închid televizorul. Vineri am participat la un workshop pe tema „democraţie şi justiţie”, iar primul subiect deschis a fost, desigur, corupţia din România. Pentru că era vorba de un eveniment dedicat felului în care junii percep problemele stringente ale ţării şi modului în care ele pot fi rezolvate, am auzit de la colegii mei de generaţie...

Read More

top 5 carti care m-au facut sa plang

Nu am mai scris de o săptămână pe blog. Am fost ocupată să recitesc sau să îmi reamintesc cărţile la care am plâns. Aşadar, după o săptămână plină de lecturi, topul cărţilor care m-au făcut să plâng arată aşa:5. Hector Malot – Singur pe lume sau despre cruzime Sursa: www.okazii.ro Singur pe lume este prima carte la care am plâns. Îmi amintesc perfect coperta în culori spălăcite...

Read More

strada pe care trăiesc...

M-am mutat pe strada mea prin vara lui 2005, iar criteriile alegerii au fost extrem de simple: trebuia să fie în zona Pieţei Alba Iulia (căci nu puteam renunţa la tabietul ce implică o Leffe blondă draught la Traffic), trebuia să fie garsonieră (căci mă simţeam legată de glie dacă apartamentul nu era uşor de închiriat) şi trebuia ca zona & apartamentul să îmi permită să umblu liniştită prin casă fără îngrădirea unor perdele. Dincolo de îndeplinirea acestor criterii, m-a încântat că strada mea avea pe partea stângă numai case. Multe, unele...

Read More